Poesis - Sorin GRECU

 

UIMIRI ȘI SUFLETE

Ai urcat dealul pe brânci și încâlcite cărări

ajungând la un vers încheiat în coadă de pește:

te extinzi din ce în ce mai mult în limitări –

dar oare asta nu cumva extindere se numește?

 

 tu – un personaj aflat mereu cu juvățul la gât

julit pe la genunchi și coate

continui să călătorești prin peisajul urât

maratonist al eternei tale nații de primate

 

 te-ai întors pân` la urmă la un alt gând răvășitor:

după atâția ani de zbenguială a cărnii

acum la venirea iernii

cuprinsă de remușcări ea se cere singură la abator

 

 iar despre suflet – cântărit înainte de urcare

și trecut prin tot felul de talgere omenești –

pare imposibil de cuprins în cătare

dar’mite să ajungi cumva să-l cetești!

 

 aici nu poate fi vorba decât de o evoluție în natură:

după ce s-au înțeles perfect între ele

deopotrivă borțoase și rele

trecutul și viitorul te pleznesc simultan peste gură!