DRAPELUL

Mi-e dor de neamul românesc,

De ciutura de la fântână

Aici aș vrea eu să trăiesc

Și să vorbesc limba română.

Mi-e dor de ramura de flori,

De satul din vale părăsit,

De biserica din sat în sărbători,

De crucea de pe muntele vrăjit.

Mi-e dor de tine, țara mea de dor,

Cu lanuri bogate și cu mari suspine

Unde mamele plâng și-așteaptă cu dor,

Copiii plecați la muncă-n țări străine.

Mi-e dor de munți, de văi și de câmpii,

De Mare și de Dunărea albastră,

De mănăstiri, schituri și lacuri

Mi-e atât de dor, de România noastră.

Mi-e dor de drapelul fluturând în zare,

De oamenii frumoși și patrioți,

De cer senin cu nori în depărtare,

Cu inimi ce suspină la România Mare.

Ștefan Popa