de Gheorghe Pârja
După primul val de alegeri – locale și europene – am
văzut harta României în mai multe culori. Roșul este culoarea dominantă, apoi
săgeata albastră și galbenul. PSD a câștigat alegerile locale încheiate recent.
Deși Coaliția este luată în seamă, mai sunt diferențe de păreri, unele mai cu
colțuri. De obicei câștigă cei din frunte. Cum a fost și fixarea datei
alegerilor prezidențiale. Unii aminteau de luna septembrie, pesediștii, alții
voiau luna decembrie. A rămas pe voia PSD-ului. Dacă nu se vor răsuci.
Pesediștii au o rană deschisă în privința Cotroceniului. Nu au oferit un
candidat viabil pentru președinția țării. De fiecare dată, în ultimele două
decenii, candidatul pesedist se poticnea. Sau îi puneau alții frână. Cazul
Geoană este ilustrativ.
Pentru viitoarele alegeri se pot întâmpla și
surprize. Mă gândesc la poziția liberalilor. Partidul nu a strălucit, dar la
nevoie ar putea fi o variantă a Opoziției. Că prea se simte mâna lui Ciolacu
asupra caschetei generalului. Se vede cu ochiul liber ambiția domnului Ciolacu
de a se așeza pe tron. Deși afișează în public o sfială care nu convinge. Ce-i
drept, un eșec ar putea să-i pună capăt vieții politice. După voturile primite
de partid, 25 de județe câştigate, are tot dreptul să încerce. Că au mai
încercat și alții. Un lider liberal îl vede sigur pe domnul general Ciucă
președinte de țară.
Îi las pe amândoi să lucreze la propria scară, că
timpul de pregătire pentru escaladare este scurt. Alianța Dreapta Unită nu a
fost convingătoare, nu a adunat suficiente energii electorale. Asta s-a văzut
la votul pentru consiliile județene și locale ca un efect al lipsei de
structuri în teritoriu, numărul de localități unde nu au avut candidați fiind
mare. Dacă nu pui, n-ai de unde să iei! Nu a știut să joace un rol activ al
opoziției, să arate de ce Coaliția nu este bună pentru România. Că acesta era
sloganul. Rezultatele obținute de AUR au fost decente, nu pe măsura agitației
afișate. La europene a fost mai evident, dar la locale nu a fost pe măsura
ambițiilor.
Pentru mine AUR este un partid fără program serios
pentru țară, iar liderii sunt suficient de sulfuroși. Puțini auriști sunt
capabili să susțină o doctrină coerentă, ilustratele sunt precum niște
fotografii mișcate. Se vrea cea mai închegată Opoziție, dar partidul care
strigă și când nu este nevoie nu are idei argumentate, ci doar afirmate. A
confiscat sentimente nobile ale poporului român și le-a transformat în strigăte
electorale. Apoi, suspiciunile că ar avea sensibilități răsăritene nu intră în
grila de control a acestui timp. Se vrea exponentul celor care sunt
antieuropeni, dar are momente de iluminare apuseană. Se vrea unionist, dar
liderul AUR are interdicție de a intra în Basarabia. Ba și în Ucraina.
Multe semne de întrebare, pe care fostul lider al
galeriei sportive nu le lămurește convingător. Rămâne un personaj excentric și
nu am cum să-l iau în serios la nivel înalt. Încearcă exerciții de maturizare
politică, dar contextul politic și economic european sunt teme mai greu de
rezolvat pentru el. Pe scena politică românească se fac eforturi pentru
reconstrucția USR, care a scăzut în simțirea alegătorilor din mai multe motive.
În primul rând inadecvări în programul ideologic. Este nevoie de o coagulare
rapidă. Dar e problema useriștilor cum își va alege noua conducere și care vor
fi noile alianțe. Cât privește fantoma REPER, este un proiect născut din
orgoliu și ucis de inadecvare (T. Tiță) .
Plecarea la Bruxelles a unor personaje ca Diana
Șoșoacă, deja inclusă în categoria ciudaților de presa europeană, riscă să ne
afecteze imaginea. Poate va învăța lecția cumințeniei, a statutului de
europarlamentar. Cam acestea sunt ilustratele pe care le-am desenat în cuvinte
în care se mișcă personaje politice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu