Știu că multor criti(coi) nu le plac scrierile mele și nu înțeleg de ce se flagelează pentru asta. Să nu știe ei că nu pot schimba lumea? De mult îi las în lumea lor să-și sugă seva de-acolo. Azi am fost în satul care m-a născut, satul Țepești, mândria vieții mele. O bucurie fără margini. Aici mă voi refugia curând. Ce dacă criti(coii) spun... și ce dacă?
M-am hrănit serios cu imaginile de la trofeele sorei mele și cu livada de pomișori care m-așteaptă.
Dor de sat
cu ochii arși ai unui bătrân
și văd, simt bine, nu mi se pare,
că, încă înflorește țuica-n prun.
Am fost astăzi în satul natal.
Și-am să tot vin să mă închin la dânsul.
Fiecare sosire-aici este un carnaval
și de-abia-mi potolesc plânsul.
Mă săruta lucerna pe picioare.
Pomi cu crenguțele mă mângâiau,
Domnul ridica sprânceana a mirare,
iar în Șasa-n vale lacrimi gâlgâiau.
Se sfâșie zăpezi în Valea Omorâcii.
Doi fulgi se pregătesc de nuntă,
alți doi fulgi-adorm în umbra crucii,
iar dorul de sat mă tot frământă.
Sunt iedera bătrână suită pe zid,
când noaptea se retrage-n vizuină,
se-apropie-orizontul dorit, dar livid,
anii din cingătoare nu au nicio vină.
Am fost astăzi în satul natal
și-am să tot vin să mă închin la dânsul.
Fiecare sosire-aici este un carnaval
și, Doamne, dă, să-mi termin plânsul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu