Antrenorul emerit Gheorghe Man, box-umbra, în lumea Cerului
Prietenii îi spuneau Gicu. În ring, când ridica spectatorii în picioare, obligându-i la genoflexiuni, era ovaționat cu ”Hai, doctore!” Boxa spectaculos. ”Ca să nu pierd la puncte cu arbitrii, băteam prin KO”. Asta mi-a declarat într-un interviu pe care l-am publicat în cartea ”Box în Maramureș”, o istorie a boxului din județul Maramureș.
Era născut la Rozavlea, în anul 1948. A urmat liceul la Vișeu de Sus și Școala Tehnică Sanitară la Baia Mare. A practicat boxul între anii 1966-1975, avându-i antrenori pe Angelco Sârbovan și Emil Dorian. În anii 1971 -1972, a fost medaliat cu bronz în Campionatul Național de Seniori. Ieșit din competiții, a urmat Școala de Antrenori de Box, la București, împreună cu Vasile Frânc, din Cavnic, și Ioan Mihoc, din Baia Mare, și ei, mari boxeri. A devenit antrenor la CSM Baia Mare, coleg cu foștii lui antrenori. Au urmat mulți ani de antrenorat, cu Gicu la colț pentru elevii lui. A antrenat sute de boxeri, mulți dintre ei devenind campioni naționali, precum Mircea Telecan sau David Arthur, vicecampion Mihai Botizan. Au urmat multe titluri și în campionatele naționale și europene rezervate fetelor. Pentru rezultatele sale excepționale în competiții, Gheorghe Man a fost răsplătit cu titlul de antrenor emerit.
La colțul ringului, în timp ce își încuraja elevii în toiul luptelor, trăia meciul la tensiuni de infarct. Doar antrenorii Titi Prosop, de la Ploiești, și Grigore Vlad, de la Sighet, mai trăiau atât de intens spectacolul din ring. În timpul unui meci, devorau un prosop, îl făceau ferfenițe cu dinții.
Gheorghe Man a trăit nobila artă atât de intens încât nici nu vă puteți imagina. A fost un profesionist al boxului în lumea boxului la amatori. Nu mi-l pot închipui nici acolo unde a plecat decât făcând box-umbra...
Text și fotografie de Alec PORTASE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu