Cireșul în toiul toamnei
Își sună cireșul
armura în vânt arămie
când bate-al toamnei vânt
și încântă pe-oricine
și-n galben arămiu
se-nveșmântă –
un pic fistichiu și zbanghiu.
Cum și-a țesut
din umbră și fum
veșmânt arămiu,
stând singuratic
la margini de drum,
ah, nu știu, ah, nu știu.
Nu e trist, ci tăcut,
e grav și plin de mister
în al toamnei toi,
precum din vechi timpuri
un cavaler învins în război…
Acum în al toamnei toi,
când frunz-arămie,
zboară-n eter
el e rănitul venit din război
și el e învinsul cavaler.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu