Scurtă lecție de istorie suveranistă

La inceputul acestui an, am avut onoarea si plăcerea de a-l întâlni împreună cu doi buni prieteni si camarazi de crez suveranist, pe dl profesor Corvin Lupu. Chiar acasa, la poalele muntilor Făgăraș – în „bârlogul Lupului”. Am asistat la o remarcabila si exceptionala lecție de suveranism autentic, cu o putenica incarcatura nationalista, patriotica si crestina. Exact la fel, cum la sfarsitul anilor 90, dl profesor Raul Volcinschi, ne învăța la Cluj, pe mine și Ionuț Țene tainele si ABC-ul suveranismului sau a românismului absolut, cum frumos îl denumea dânsul. Autenticii suveraniști s-au plămădit în anii `90.

Săptămâna aceasta, am ascultat cu mare plăcere emisiunea dl profesor Corvin Lupu, realizata de dl. Calistrat Atudorei – tot pe teme legate de suveranism si suveranitate. Curajul in abordarea acestui subiect sensibil, bagajul extrem de bogat de informatii, precum si concluziile excelent argumentate, ma determina sa-l recomand tuturor celor, in a caror piept bate o inima suveranistă. Dar mai bine sa dau cuvântul…”amfitrionului” suveranismului românesc…”Relele mari vin din Occident. Acesta este marele adevăr. Dar noi am luat, doar gazeta de perete, care ne-a fost arata zeci de ani. Comunistii nu au stiut sa comunice cu poporul roman. Nu au comunicat de frica Uniunii Sovietice. Ca urmare poporul nu a luat informatia de care avea nevoie, de la Statul Roman. Si atunci ce a facut ? A pus urechea mai intai la „Vocea Americii” si apoi la „Europa Libera” (ambele controlate si dirijate de Securitate si evreimea neo-marxistă). In acel moment poporul român a devenit prizonierul Occidentului. S-a trezit la pasul următor, in care Occidentul ne-a luat aproape toata tara. Ne-au mai lăsat niste pământuri, intreprinderi mici si mijlocii, care sunt lăsate pentru ca tin mare parte din bugetul tarii. Exclusiv de acolo impozitează si colectează azi ANAF-ul. Deci acesta a fost drumul. România a pierdut „Razboiul Rece”, când poporul roman a devenit prizonierul „Europei Libere”? Spre deosebire de noi, polonezii nu au pierdut acest război. Pentru ca urechea lor era la Papa de la Roma. Care era polonez. Cu origini vechi românești! Care a sărutat pământul României – singura tara ortodoxa pe care a vizitat-o. Papa Ioan Paul al II-lea a stiut sa-si ajute poporul intr-un mod extraordinar. Astfel in momentul in care se pregătea transferul de influenta sovietica din Europa de Est spre Occident, Papa Ioan Paul al II-lea, a făcut numeroase vizite in Polonia. Unde a adunat si unit toata clasa politica dizidenta, ce urma sa preia conducerea tarii. Le-a spus așa – mai oameni buni, lumea se va schimba. Sovieticii au fost aici 45 de ani si ne-au mancat sufletul. Caci acum vor pleca, dar ne rămân fabricile, uzinele, minele, șantierele navale, resursele. Dar vor veni cei din Vest, care vor vrea sa pună mâna pe toate acestea, pe care sovieticiii nu le vor lua cu ei, cand vor pleca. Nu le dați nimica, pentru ca le vor distruge, le vor falimenta voit. Si uite așa, polonezii au știut ce si cum sa facă…ce retrocedari. Retrocedări în limita a 30.000 de mărci germane, pe o perioada de un an. Si primeau banii, daca semnau ca nu mai au nici o pretenție. Apoi toata industria de securitate poloneza, care la noi in tara a disparut, impreuna cu resursele naturale, energia si sistemul bancar – pachetele majoritare de acțiuni sunt absolut toate la statul polonez. Nu cum am făcut noi – am falimentat, am „privatizat”, am distrus, am dat totul la străini si apoi ne-am împrumutat tot la străini, la cele mai mari dobânzi din lume ! Dar ei, polonezii nu au avut trădători ca si noi…gen Petre Roman, Isarescu – „stăpanul inelelor”. Poporul român are nevoie de adevăr ! Pericolul cel mare este ca poporul aflat in ignoranța, să urmeze pe călăii si asasinii lui. Asasini economici, politici, sociali, etnici…”

In concluziune – dacă bolșevicii ne-au mâncat sufletul, Occidentul Colectiv ne-a distrus tot…industria, agricultura, învățământul, sistemul medical, cultura…absolut totul. Cum a fost posibil? Prin cozile cozilor de topor, caci nu-i asa – „imi place trădarea, dar urăsc pe trădători”. Azi mai mult decât oricând !

Cristian Ardeleanu