de Gheorghe Pârja
În fiecare toamnă, la ceasuri de noiembrie, în
ultimii nouă ani am dăruit un text memoriei colegului de Cuvânt și prietenului
Augustin Cozmuța. Astăzi, 14 noiembrie, ar fi împlinit 80 de ani. Cu fiecare
roată din copacul vremii, când ne îndepărtăm de clipa aceea neagră,
neîndurătoare, parcă apucăm pe un drum mai limpede pentru a marca alcătuirea de
ivoriu a celui călătorit. Da, fildeșul este culoarea și tăria încrederii și a
memoriei. Ne imaginăm pe unde adastă zborul omului plecat Dincolo. Eu mi-l
închipui pe Augustin Cozmuța la o masă, într-o bibliotecă cerească, aplecat
asupra hrisoavelor timpului petrecut pe Pământ. Iar acea bibliotecă are niște
ferestre mari, peste care Augustin se apleacă să privească spre noi. Iar noi
descifrăm vremea comună, frumoasă, splendidă, ziditoare întru cultura
Maramureșului, petrecută alături de el.
Cu recunoștință și prețuire colegială ne amintim de
profilul cărturarului. Care și-a construit cu temeinicie scara care ducea spre
turnul de observație. El a marcat un punct esențial al culturii literare
maramureșene. Cu el a început spiritul critic elevat în acest colț de țară. Era
un observator intelectual, autorizat de lecturi esențiale. Venea din spiritul
școlii literare clujene, de la care s-a revendicat întotdeauna. Ca absolvent al
Universității din Cluj, a apreciat forul academic și spiritul ardelenesc și
european al culturii care iradia de aici. A știut să folosească cu istețime
micul liberalism din vremea tinereții lui.
Era cuprins de farmecul riscului, care-l prindea
bine și ne-a fost de folos. Așa a fost stăpân pe criteriul valoric. De neuitat
rămâne alcătuirea antologiei „Nord statornic” (1973), într-o vreme suficient de
crispată, în care Augustin Cozmuța a garantat, cu intuiția lui critică, multe
destine literare din Maramureș. Printre care mă prenumăr. A pariat atunci și pe
mine. Antologia rămâne o fereastră spre noi. Era adeptul criticii de
autoritate, cu reflexii lovinesciene. Analiza unui text, credea Augustin, are
nevoie de răbdare, de empatie, de un limbaj adecvat. O scriere nu se
povestește, ci i se dezleagă resorturile ideatice. Cronica teatrală, căreia i
s-a dedicat mulți ani, a avut în Augustin un autor care a priceput lumea
teatrului, de la clasic, la experiment. De când a plecat el, această fereastră
stă mai mult închisă. Simezele maramureșene, dar și cele clujene au avut în el
un analist, un interpret și un lămuritor al imaginii.
Privirea criticului de artă Augustin Cozmuța a fost
întotdeauna explicită și solidară. Cultura lui temeinică a generat idei
îndrăznețe. A fost printre primii intelectuali care a pledat pentru o revistă
de cultură în Maramureș. Tentativele de la revistele „Tribuna” și „Familia”,
unde i-am fost alături, apoi suplimentul „Maramureș” au deschis drumul spre
apariția revistei de cultură „Nord Literar”, în a cărei redacție a fost.
Augustin a mai deschis o fereastră spre apariția cotidianului „Graiul
Maramureșului” (serie nouă). Cea mai lungă publicație din istoria acestui
ținut, reapărută la Baia Mare după întoarcerea vremurilor din decembrie 1989.
Am fost alături, umăr la umăr, în conducerea
ziarului. Care a rezistat mutațiilor din societate, dar și năravurilor unora de
mai aproape. Cu el am navigat cu folos pe o mare nesigură. De admirat felul în
care a știut să țină dreapta cumpănă în destinul ziarului. În ceea ce mă
privește, ne-am completat armonios. O lucrare colegială care a fost de bun
augur publicației. Și-a pus semnătura pe câteva cărți de referință, care
ilustrează arhitectura unui spirit ales. Splendid conviv a fost Augustin! El
avea un fel personal de a se mira de lumea asta. A fost un intelectual care
și-a marcat epoca. Cu o alcătuire intelectuală riguroasă, cu pecețile de
filologie și filosofie în biografie, nu putea cădea în capcana efemerului. A
fost o autoritate a scrisului.
Celor care doreau să iasă inițiați din crisalidă,
Augustin le arăta calea cea dreaptă și bună. Aprecierile lui critice nu
descriau zborul, dacă pasărea se mai încâlcea în firele de iarbă. Nu lăuda
textele minore, ci le spunea autorilor etajul la care locuiesc în creație.
Scriitorul și prietenul comun, Horia Bădescu, referindu-se la spiritul lui
colocvial, aprecia că Augustin a fost un om exact, subtil, inteligent, purtând
cu sine nu numai grija cărților, ci și a autorilor pe care-i prețuia. Când
credeam că îndoiala mă cuprinde, venea Augustin cu plinătatea cuvântului fără
apostrof.
Nu renunț la imaginea mea cu Augustin, la masa de
lucru, colo în biblioteca cerească. Din Constelația Scorpionului. Unde sunt
nenumărate ferestre. Prin multe dintre ele ne privește Augustin. Că ferestrele
lui sunt deschise spre noi. Mai ales că astăzi, 14 noiembrie, ar fi împlinit 80
de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu