Am fost singurul „nemartor” al lui Iehova, la cea
mai importantă sărbătoare a lor. Cum se văd lucrurile din interior, între
speranță și marketing
În urmă cu o săptămână, două martore ale lui Iehova
mi-au bătut la ușă și, când le-am deschis, au părut luate prin surprindere. „Ne
bucurăm să vă găsim acasă”, mi-au spus și m-au invitat la Comemorarea morții
lui Iisus, ceea ce aveam să aflu că este cea mai mare sărbătoare a lor. Mânat
de o curiozitate care nu mă caracterizează întotdeauna, dar și de faptul că
evenimentul avea loc în apropiere, la Cafeneaua Actorilor din Parcul
Tineretului, m-am hotărât destul de repede că voi merge.
În cele câteva zile care au urmat, m-am „conversat”
destul de mult cu ChatGPT, punându-i întrebări cu privire la Martorii lui
Iehova și semnalându-i câteva paradoxuri pe care mi se părea că le descopăr
despre ei. Înainte de a merge mai departe, trebuie spus că sunt un creștin-ortodox
nepracticant - merg la biserică doar de Paște și, eventual, la vreo nuntă,
botez sau înmormântare - așadar eram destul de relaxat că această „seară
altfel” nu va mișca prea multe în mine, din punct de vedere spiritual.
Pe scurt și fără a da verdicte, Martorii lui Iehova
se deosebesc de creștini-ortodocși prin faptul că: nu cred în Sfânta Treime, ci
doar în Dumnezeu (Iehova), pe Iisus considerându-l fiul său „perfect”; își
întemeiază credința pe o traducere anume a Bibliei; nu se închină, nu țin post,
nu sărbătoresc Paștele și Crăciunul și cred că Iisus a înviat doar spiritual,
nu cu trupul; se întrunesc în fiecare săptămână de două ori (joi și duminică)
și o singură dată pe an pentru ceea ce urmează să vă povestesc; nu cred în iad,
ci consideră că necredincioșii vor fi pur și simplu anihilați; din punct de
vedere social, nu votează, nu sărbătoresc zilele de naștere și refuză
transfuziile de sânge, bazându-se pe interpretarea literală a unor versete
biblice.
Din lista de mai sus, sunt sigur că fiecare dintre
noi, „nemartorii”, își poate alege lucruri cu care rezonează, lucruri care i se
par OK, altele cu care este în dezacord, dar și lucruri pe care le dezavuează
complet. Unul dintre „paradoxurile” pe care le-am identificat eu este acela că
Martorii cred că toți ceilalți creștini au deviat pe o cale greșită la scurt
timp după moartea apostolilor lui Iisus, asta în timp ce organizația lor a fost
înființată abia în anul 1870. Cu alte cuvinte, fiecare tabără consideră că „ceilalți”
s-au rupt de credința adevărată la un moment dat. Un alt paradox vizează o temă
mult mai sensibilă, pe care o voi atinge marginal mai jos.
Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie
ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost
întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se
pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt
„nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a
luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din
proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.
Sala avea un pupitru, un monitor, două boxe și, din
ce am numărat eu, în jur de 150 de scaune, care nu s-au ocupat toate până la
începutul ceremoniei. Toți cei prezenți păreau că se cunosc între ei,
salutându-se rând pe rând și glumind unii cu ceilalți, iar media de vârstă a
lor se situa, estimativ, în jur de 45 de ani sau chiar peste. Am recunoscut-o
și pe mama unor fetițe roșcate, cu care mă jucam eu când eram mic, în același
parc. În general, aveam să deduc, cu cât membrii erau îmbrăcați mai bine - la
costum sau în rochie de seară, cu atât însemna că rolul lor în cadrul
organizației este mai important.
După câteva minute, îndrumat de francezul de mai
sus, un alt domn la costum s-a așezat lângă mine, s-a prezentat și mi-a spus
cum a ajuns el martor: a fost botezat creștin-ortodox, însă în adolescență a
început să-și pună întrebări și i s-a părut că această religie răspunde mai
bine la ele. „Este un om bun”, mi-a spus francezul despre el. Iar acesta a
răspuns: „Bun este doar Iehova”. Un schimb de replici aparent banal, însă care
arată cum se raportează ei la divinitate, în toate aspectele vieții. Apoi,
acest domn m-a întrebat pe mine cu ce mă ocup. I-am spus că lucrez în marketing
online, un răspuns care era adevărat în urmă cu două-trei luni și care nici nu
punea în pericol demersul meu jurnalistic.
Puțin după ora stabilită și în timp ce unii dintre
invitați încă mai intrau în sală și își căutau loc, a început ceremonia.
Aceasta a durat o oră și, pe scurt, a avut următoarea structură: o cântare, un
discurs, două rugăciuni - una pentru pâine și una pentru vin, iar la final o
nouă cântare. Aceste două melodii au fost construite în mod deliberat după o structură
comercială - strofă de 4 versuri, refren de 4 versuri, altă strofă, apoi din
nou refrenul - iar toți cei prezenți au cântat laolaltă, urmărind cuvintele fie
pe ecranul central, fie pe propriul telefon.
Ce a urmat a semănat mai mult cu o ceremonie catolică
decât cu una ortodoxă: toți cei 4 vorbitori - prezentatorul, cel care a
susținut discursul și cei care au rostit rugăciunile - au provenit dintre
martori, nefiind fețe bisericești cu veșminte sau „puteri” speciale; referirile
la actualitate au fost multiple, dintre care mă voi opri asupra câtorva în cele
ce urmează; iar opulența și simbolurile bisericești au lipsit.
Tânărul invitat să susțină discursul ne-a întrebat
retoric dacă nu ne-am dori să trăim într-o lume fără „război” și fără
„corupție”, iar tot el a oferit soluția: „speranța”. Am subliniat acest ultim
cuvânt, deoarece mi s-a părut cuvântul serii, oarecum în antiteză cu „frica de
Dumnezeu”, care pare să-i guverneze pe mulți dintre creștini-ortodocși. Conform
Martorilor lui Iehova, după moarte se pot întâmpla 3 lucruri: majoritatea
oamenilor vor „învia” și vor trăi veșnic pe un pământ transformat în paradis;
un număr fix de 144.000 vor fi aleși de Iehova și vor domni în cer, alături de
Iisus; iar cei care sunt considerați „iremediabil răi” nu vor ajunge în iad, ci
vor fi anihilați definitiv. Practic, cel mai rău lucru care se poate întâmpla
după moarte este să nu mai exiști - adică exact ceea ce „pățește” orice om, în
lipsa religiei.
În continuare, s-a vorbit despre cum Adam și Eva
aveau o viață perfectă, însă nu au ascultat de Iehova și au introdus moartea și
boala în genele lor, dar și despre Iisus, care și-a dat viața sa perfectă
pentru a anula aceste pedepse. Așadar, până la un punct, o poveste similară
creștinismului, pe care o cunosc, dar cu care nu rezonez, explicațiile mele
pentru lumea din jur având mai degrabă legătură cu Big Bangul și cu Darwin. În
schimb, mult mai interesant mi s-a părut când tânărul a vorbit despre „suveranitatea...
divină”. Nu știu dacă al doilea cuvânt era neapărat scris pe foaia lui, însă a
ținut să-l adauge, parcă pentru a reaminti tuturor să nu se încreadă în „guru”
autoproclamați aici pe pământ.
La un moment dat, o fetiță de nici doi ani a început
să gângurească și să se plimbe prin sală, atrăgând priviri din partea
martorilor și fiind scoasă la aer de părinții ei, să se liniștească. Aici,
atingem ceea ce eu am identificat ca fiind cel mai sensibil punct al acestei
construcții religioase. Copiii martorilor lui Iehova nu sunt considerați și ei
„martori” prin naștere, ci se pot boteza la vârsta adolescenței, după ce
demonstrează că știu răspunsul unor întrebări doctrinare. Această aparentă
libertate de alegere nu prea funcționează în practică, întrucât copiii sunt
crescuți de mici în acest spirit și e greu de crezut că se pot îndepărta de el
când cresc, fără consecințe. Mai mult decât atât, întrucât martorii refuză
transfuziile de sânge, se poate ajunge la situații dramatice în ceea ce-i
privește pe copiii lor, uneori fiind nevoie ca medicii sau chiar autoritățile
să intervină pentru protejarea celor mici.
De altfel, în timpul discursului, tânărul i-a
întrebat pe cei prezenți ce ar face dacă o persoană care, în trecut, și-a
riscat viața pentru ei, ar fi acum în spital și ar avea nevoie la rândul său de
ajutor. Pentru o secundă, m-am gândit că asist la un moment istoric și oratorul
ridică una dintre cele mai mari probleme spre dezbatere. Răspunsul său a fost,
însă, dezamăgitor: nu este suficient să dăm un telefon sau să le trimitem un
mesaj de încurajare, ci trebuie să fim prezenți la spital și poate chiar să le
aducem ceva ce au nevoie. Niciun cuvânt despre o posibilă donare de organe sau
de sânge.
Revenind la domnul de lângă mine, acesta mi-a spus
că, pe lângă înlocuirea lui „Dumnezeu” cu „Iehova” (pe care el îl consideră
numele real al creatorului), un alt lucru pe care l-au făcut martorii a fost să
înlocuiască termenii considerați învechiți, precum „duhovnicesc”, cu
echivalentul modern - „spiritual”. Apoi, în timp ce de la pupitru se intonau
versete, acesta le căuta în timp real în aplicația martorilor, cu aceeași
rapiditate și dibăcie cu care eu trimit mesaje, GIF-uri și vocaluri pe
WhatsApp, de exemplu.
Mai târziu, s-a ajuns la momentul rugăciunilor
pentru pâine și vin, în timpul cărora o farfurie cu pâine nedospită și un pahar
cu vin roșu au circulat, din mână în mână, prin sală. „Acum urmează să mă ridic
eu”, mi-a spus domnul de lângă mine înainte de rugăciunea pentru vin, pe care
el a fost invitat să o rostească de la pupitru. A fost momentul care mi-a
confirmat bănuiala: acesta nu fusese trimis chiar întâmplător lângă mine - un
„nemartor”, ci probabil așezat special pentru a mă convinge să mă alătur
organizației. La final, acesta s-a oferit să mă ajute cu studiul interactiv al
Bibliei, dar i-am spus că „mă mai gândesc”.
De altfel, în încheierea evenimentului, și
prezentatorul a folosit aceeași formulă - „studiul interactiv al Bibliei”, în
ceea ce eu am identificat ca fiind singurul „call to action” al serii, pe lângă
îndemnul la reflecție. Ca fost om de marketing, nu am cum să nu remarc cât de
bine stau martorii la acest capitol: au o singură sursă de informații
centralizate - site-ul JW și aplicația aferentă - unde Biblia lor se găsește
tradusă în peste 1.000 de limbi. Fiecare dintre membri poate oferi informații
celorlalți, dar și „nemartorilor”, și fiecare trebuie să propovăduiască mesajul
lui Iehova. Iar strategia de a merge din casă în casă și din apartament în
apartament, deși pe bună dreptate considerată intruzivă de multă lume, este
utilă și chiar necesară în religia lor, pentru a aduna cât mai mulți adepți.
Scopul acestui articol nu este de a da verdicte și
de a face propagandă religioasă, ci de a oferi acces publicului larg la
evenimente și informații mai puțin cunoscute. Îmi dau seama că eu am fost
prezent într-o postură privilegiată la martorii lui Iehova - ca simplu
observator și având certitudinea că nu „voi trece” la această religie, iar alte
persoane pot fi deranjate de simpla lor existență, printre care și
creștini-ortodocșii practicanți. Cu toate acestea, m-a încercat un sentiment de
mândrie când tânărul care susținea discursul a menționat că organizația, care
este interzisă în numeroase țări, este recunoscută și funcționează legal în
România. Este același sentiment pe care l-am avut când am văzut o familie de
israelieni în aeroport, imediat după atacurile de acum câțiva ani, sau când văd
femei și copii ucraineni în autobuz ori pe stradă. Pentru mine, acestea sunt
semne că suntem o țară sigură, pro-europeană și un „refugiu” pentru alții, în
timp ce mulți dintre ai noștri pleacă.
Pe lângă cele enumerate mai sus, martorii lui Iehova
cred în valoarea egală dintre bărbați și femei, însă fiecare cu roluri
specifice, nu interzic vaccinarea, dar interzic avortul și condamnă
sinuciderea. Cum am spus și mai înainte, unele dintre aceste lucruri le găsesc
logice și de bun-simț, altele contravin cu totul sistemului meu de valori - așa
cred că se întâmplă și cu restul cititorilor. Un alt punct sensibil este
excluderea, care presupune îndepărtarea membrilor care comit „păcate grave”
(adulter, hoție, beție, droguri, renunțarea la credință) și întreruperea
aproape totală a legăturilor sociale cu aceștia. Excluderea se poate aplica și
între membrii aceleiași familii, chiar și sub același acoperiș, ceea ce duce la
denaturarea relațiilor dintre aceștia.
Conform „discuțiilor” cu ChatGPT, martorii lui
Iehova sunt, însă, foarte apreciați de angajatori, atât pentru onestitatea și
hărnicia lor, cât și pentru respectul față de autoritate și disponibilitatea de
sărbători. La fel, ei sunt văzuți drept cetățeni corecți, care respectă legea,
își plătesc taxele, nu consumă droguri și consumă alcool doar cu moderație. În
societate, ei tind să se izoleze în mijlocul comunității lor și să limiteze
interacțiunile cu „ceilalți” la strictul necesar și, bineînțeles, la predică.
În timpul ceremoniei, într-unul dintre cele mai solemne momente, din bucătăria
cafenelei se auzeau râsete, gălăgie, farfurii și tacâmuri care se trânteau.
Domnul de origine franceză a mers pentru câteva secunde la ei și zgomotele au
încetat - cel puțin temporar.
Ca o ultimă informație, martorii lui Iehova nu prea
merg la facultate, preferând să își folosească timpul pentru activitatea de
misionariat. Acest lucru este, pe de-o parte, ușor tautologic (scopul religiei
lor este să promoveze religia lor), iar, pe de altă parte, poate explica de ce
aceștia cred în continuare în teoria sfârșitului lumii, deși „predicțiile”
organizației în acest sens, pentru anii 1914, 1925 sau 1975, s-au dovedit
evident false. Totuși, ca să revin la „cuvântul serii”, există speranțe ca, pe
viitor, martorii să-și nuanțeze anumite poziții radicale, așa cum s-a întâmplat
în privința abuzului asupra minorilor (până în 2020, trebuiau să existe minimum
2 martori oculari pentru a lua în calcul o asemenea acuzație, lucru evident
imposibil).
În ceea ce mă privește, până de curând nu știam
foarte multe despre martorii lui Iehova, cu excepția insistenței lor,
revistelor „Turnul de veghe”, pe care țin minte că le-am văzut împărțite în
copilărie, și imaginii lor îndoielnice, dacă nu chiar negative, la nivelul
societății. Datorită experienței de mai sus, astăzi știu mai multe lucruri,
care mi-au îmbogățit într-o oarecare măsură cultura generală, însă care nu
schimbă nimic esențial în structura mea - mai ales pentru că, așa cum am văzut,
anumite poziții ale lor sunt paradoxale sau retrograde. Însă, cât timp ești
suficient de sigur pe valorile și convingerile tale, e chiar recomandat să mai
ieși uneori din bulă sau din zona de confort, ca să vezi și cum e dincolo.
Conform
datelor oficiale raportate de organizație pentru anul 2025, în lume există
9.205.306 martori ai lui Iehova. În România, numărul acestora este de 40.545.
Organizația este interzisă în 33 de țări și teritorii, printre care Rusia,
China, Coreea de Nord, dar și unele țări cu majoritate musulmană.
Mihai
SCHIAU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu