O palmă dată direct peste fața libertății de exprimare

CNA a decis azi închiderea Realitatea Plus. Șapte vorbe care vor zgîlțîi o societate și așa dată peste cap. Pentru că decizia de a retrage licența de emisie, invocînd amenzi neplătite de vreo 600.000 de lei, nu este doar o sancțiune administrativă. Ea vine, cum spuneam, într-un moment extrem de tensionat al societății românești – un context de frustrare acumulată din cauza degradării nivelului de trai și unui sentiment general de insecuritate economică și socială.

Postul era perceput de o parte importantă a electoratului naționalist-conservator, a susținătorilor lui Călin Georgescu și ai partidului AUR ca singura voce TV anti-sistem, „televiziunea poporului”. Închiderea lui va fi interpretată nu ca aplicare a legii, ci ca un act politic grav de cenzură și de pedeapsă. Și asta riscă să aprindă un fitil periculos.

România anului 2026. Oamenii nu mai au încredere în instituții. Mulți vor vedea în lichidarea Realitatea dovada că sistemul lovește exact acolo unde doare: într-un canal care critica deschis și tăios puterea, vorbea despre „statul paralel”, despre problemele reale ale românilor obișnuiți și despre narativele naționaliste interzise în majoritatea restului presei.

Într-o perioadă în care românii simt că traiul se degradează zilnic, închiderea unui post emblematic pentru o parte a societății va fi văzută ca palmă directă peste față.

Nu va conta prea mult că postul a acumulat amenzi repetate, unele justificate, altele mai mult decît abuzive, pentru încălcări ale Codului audiovizual. Percepția va domina: „Le-au închis gura pentru că spuneau adevărul”.

Rezultatul? O furie suplimentară, mai profundă, care se va revărsa în societate, și va conduce la radicalizarea unui segment deja nemulțumit. O societate polarizată devine mai ușor de manipulat, dar și mai greu de guvernat. Riscul de violențe verbale (și nu doar) crește exponențial.

„În momentul în care nu mai avem o presă liberă, se poate întâmpla orice. Ceea ce face posibilă domnia unui regim totalitar sau a oricărei alte dictaturi este faptul că oamenii nu sunt informați. Dacă toată lumea te minte mereu, consecința nu este că tu crezi minciunile, ci mai degrabă că nimeni nu mai crede nimic.” – Hannah Arendt.

Vor exista consecințe politice pentru politicienii aflați la putere – un bumerang potențial devastator. Cei care conduc acum vor fi percepuți ca autori morali ai deciziei, chiar dacă CNA este formal independent. Imaginea va fi: „Guvernul tolerează corupția mare, dar închide un post pentru 600.000 de lei”. Aceasta va alimenta narativul „sistemul vs. popor” pe care AUR și Georgescu îl cultivă de ani.

Percepția dublului standard e inevitabilă: suma de 600.000 de lei (aprox. 120.000 euro) este infimă la scară națională. Cînd românii văd companii de stat cu datorii de sute de milioane de euro care sunt „iertate” sau subvenționate, executarea Realitatea Plus pentru o sumă comparabilă cu prețul unui apartament în București va fi interpretată drept o execuție politică cu cinism.

„O presă liberă poate fi, desigur, atît bună, cît și rea, dar, cu siguranță, fără libertate, presa nu va fi niciodată altceva decît rea.” – Albert Camus.

Politic, efectul poate fi mai mult decît contraproductiv. Va duce la creșterea susținerii electorale pentru forțele naționaliste la viitoarele scrutine, poate genera chiar proteste de stradă, va accentua pierdere masivă de încredere în instituțiile statului de drept.

Ar putea veni și reacții internaționale (Freedom House, Reporters Without Borders, International Press Institute (IPI), IFEX, Journalists in Distress Network (JID) etc) care să vorbească despre regres democratic și presiuni asupra pluralismului media.

Istoria recentă a României arată că astfel de decizii „tehnice” care par justificate pe hîrtie devin arme electorale împotriva puterii. Cei de la guvernare riscă să plătească scump la urne, exact cum s-a întîmplat cu alte guverne care au părut să pedepsească vocile incomode.

„Libertatea noastră depinde de libertatea presei, iar aceasta nu poate fi restricționată fără a fi pierdută.” – Thomas Jefferson

Există situații similare în lume? Desigur. În Turcia lui Erdoğan, zeci de canale TV au fost închise sub pretexte financiare sau ținînd de „securitatea națională”. În Moldova, sub Maia Sandu, s-au închis toate televiziunile nealiniate, și zeci de siteuri, pentru ca mai apoi, pe drumul deschis astfel, să se desființeze partide întregi și să fie eliminați din alegeri candidați fără număr.

În Grecia anului 2013 închiderea bruscă a televiziunii publice ERT din motive de austeritate a dus la proteste violente și a alimentat ascensiunea partidelor anti-sistem, precum Syriza. În Venezuela anului 2007, neînnoirea licenței RCTV a fost momentul care a marcat tranziția definitivă către autoritarism și a dus la proteste de stradă care au durat luni de zile. Și exemplele pot continua.

Dar dubla măsură e cea care doare cel mai mult. Aici este miza cea mai gravă. România are zeci de companii private și de stat care datorează bugetului sute de milioane sau chiar miliarde de lei. Statul nu le închide, nu le retrage licențe, nu le blochează activitatea, ba chiar dă cu generozitate ajutoare financiare de la buget. Dar pentru un post TV critic, 600.000 de lei neplătiți devin motiv de execuție capitală.

„Libertatea presei, dacă are vreun sens, înseamnă libertatea de a critica și de a se opune.” – George Orwell.

O selectivitate toxică pentru democrație. Ea trimite mesajul clar: „Legea se aplică dur și prompt doar cînd deranjezi puterea”. Libertatea de exprimare protejată de Constituție și de CEDO devine iluzorie dacă o instituție poate închide un canal pe criterii financiare aplicate discreționar. S-a creat un predecent periculos, care poate duce la autocenzură preventivă la alte posturi („mai bine nu criticăm prea tare, să nu pățim la fel”), la o migrație masivă a conținutului pe YouTube, TikTok, Telegram – zone gri unde dezinformarea și radicalizarea se pot amplifica și, una peste alta, la – slăbirea pluralismului media real – exact opusul a ceea ce ar trebui să apere un stat democratic.

„Dar undeva am citit despre libertatea de întrunire. Undeva am citit despre libertatea de exprimare. Undeva am citit despre libertatea presei. Undeva am citit că măreția Americii constă în dreptul de a protesta pentru ceea ce este drept.” – Martin Luther King Jr.

Concluzia e că asistăm la un moment de cotitură periculos în societatea română. Revocarea licenței Realitatea Plus riscă să fie percepută ca un „brînci” dat unui popor deja aflat pe marginea prăpastiei. Într-o perioadă de criză, oamenii caută vinovați. Prin această decizie, CNA a oferit maselor furioase un mesaj simbolic clar: statul nu te poate hrăni, dar te poate persecuta, lăsîndu-te inclusiv în beznă informațională.

Da, legea audiovizualului permite retragerea licenței după 6 luni de neplată a amenzilor. Formal, decizia poate fi corectă. Dar contextul, timing-ul și dubla măsură o transformă într-o bombă socială. Într-o Românie deja fracturată economic și politic, închiderea Realitatea Plus riscă să agraveze furii profunde, să alimenteze conspirații și să erodeze și mai mult încrederea în instituții.

„Fără dezbatere, fără critică, nicio administrație și nicio țară nu pot avea succes – și nicio republică nu poate supraviețui. Și de aceea presa noastră a fost protejată de Primul Amendament” – John F. Kennedy.

Politicienii la putere ar trebui să se întrebe serios: merită victoria de azi prețul unei societăți și mai divizate mîine? Pentru că istoria arată că astfel de decizii „tehnice” devin adesea simboluri ale represiunii – și se întorc împotriva celor care le-au luat.

Situația este extrem de îngrijorătoare. România are nevoie de pluralism real, nu de iluzia lui. Altfel, riscul de instabilitate socială crește periculos de mult. Închiderea forțată va transforma televiziunea și figurile sale marcante în martiri ai libertății de exprimare.

Bogdan Tiberiu Iacob