Mircea Lucescu, arhitectul fotbalului!

 

Nimeni nu pleacă din lumea asta fără greșeli. Dar sunt oameni care pleacă lăsând în urmă ceva mai greu decât orice păcat: o viață întreagă de sens.

Astăzi nu judecăm. Doar ne uităm în urmă și realizăm cât de mult a însemnat.

Mircea Lucescu a însemnat o epocă. A luat copii și i-a transformat în eroi. A luat echipe mici și le-a făcut mari.

Andone. Rednic. Klein. Mateuț.

Hagi. Petrescu. Ilie Dumitrescu. Răducioiu. Balint. Sabău. Lupu.

Fernandinho. Teixeira. Willian. Douglas Costa. Mkhitaryan. Srna. Pyatov.

Pirlo. Ronaldo. Baggio. Zanetti. Zamorano. Diego Simeone.

Cengiz Ünder. Demiral. Calhanoglu.

Nu e o listă. E urma lui în lume. Pe unii i-a descoperit, pe uni i-a format, pe alții doar i-a antrenat.

Mai departe, lăsăm palmaresul să vorbească.

Ca jucător:

• de 7 ori campion al României

• 416 meciuri / 93 goluri la echipele de club

• 70 selecții / 9 goluri la echipa națională

• participare la Campionatul Mondial 1970

Ca antrenor:

• 1 campionat și 2 cupe cu Dinamo

• 1 campionat, 1 cupă și 1 supercupă cu Rapid

• Campion în Divizia B cu Corvinul

• Campion în Serie B cu Brescia

• Campionatul și Supercupa Europei cu Galatasaray

• Campionatul cu Beșiktaș

• 8 campionate, 6 cupe, 7 supercupe și 1 Cupa UEFA cu Șahtior Donețk

• 1 Supercupă cu Zenit

• 1 campionat, 1 cupă și 1 supercupă cu Dinamo Kiev

A spus că vrea să moară pe teren. Și nu s-a oprit niciodată până când aproape a reușit.

Mircea Lucescu a vrut să fie acolo până la final — cel mai longeviv, cel mai încăpățânat. La schimb a dat totul: ani, liniște, sănătate, timpul cu familia.

A trăit fotbalul până la epuizare. Până la ultimul strop.

Și poate că asta e adevărul simplu: nu fotbalul a făcut parte din viața lui, ci viața lui a fost fotbalul.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!

#Polemistul