BABIȚA MEA

de Nelu Danci

Babița mea, gospodină,

Știe leacul la inimă,

Și-mi dă leacul ce e bun,

Numai să nu stau pe drum.

Nici pe drum, nici pe cărare,

Grijă de mine ea are,

Mă tratează cu de toate,

Fie zi, sau fie noapte.

Cum făcea mai de-demult,

Când eram tânăr ne-ntrecut,

Săream garduri, două, trei,

Când veneam la patul ei.

Dar acum nu am putere

De iubit a mea muiere,

Pe altele nici atât,

Sunt bătrân, m-am cumințit.

De acuma doar rugăciuni,

Pentru copii noștri buni,

Și pentru nepoțelul micuț,

Ce zburdă ca un mneluț.

Pentru a noastră sănătate

Și iertare de păcate

Care le-am făcut demult,

Când eram tânăr, neștiut!