de Gheorghe Pârja
Îmi încep săptămâna scrisului meu la ziar, din
Săptămâna Luminată, cu comentariul la volumul de PREDICI susținute și
publicate, recent, de părintele protopop Grigore Andreica, timp de 42 de ani
preot la Rozavlea, din care 20 de ani și protopop al Vișeului, perioadă în care
a organizat evenimente religioase deosebite. Cum a fost vizita apostolică a
patriarhilor Teoctist al României și Petros al VII-lea al Alexandriei, cu
ocazia hramului bisericii din 8 septembrie 2003. Atunci când profesorul și
jurnalistul Aurel Ghilezan mi-a semnalat apariția cărții, primită apoi de la
autor, cu măgulitoare cuvinte, am tresărit sub forma curiozității. Oare ce
cuprind aceste predici?, cumpănind în mâini cartea deosebită, care are pe prima
copertă „Icoana Maicii Domnului”, pictură pe pânză a ieudeanului Traian Bilțiu
Dăncuș, aflată în Biserica din Rozavlea.
Apoi am citit predicile cuprinse în volum și mi-am
dat seama că textul scris este mult mai convingător decât cel ascultat de
enoriași în duminici și sărbători. Asta nu-i o noutate, au spus-o latinii că
verba volant, scripta manent. De aceea admir inspirația părintelui protopop,
Grigore Andreica, de a opri din zbor prețuite gânduri liturgice rostite în
împrejurări sărbătorești. Cartea are și un ispravnic în persoana tânărului
teolog Luca Hotima, cu sufletul deschis spre învățătură. Din postura de student
teolog, prin intermediul părintelui Ioan Florin Vlad, de la parohia Rozavlea
Șesu Mănăstirii, și-a luat responsabilitatea de a transcrie din format audio în
format scris predicile din această carte de învățătură ale părintelui Grigore
Andreica.
Scrie tânărul ispravnic Luca: „Admir cu sinceritate
darul oratoric și bogăția de învățătură pe care Părintele Andreica Grigore le
transmite, căci ele nu sunt simple cuvinte, ci adevărate îndrumări de viață
întru Hristos. De la cateheze, la tâlcuiri ale Sfintei Scripturi și până la
îndemnuri de suflet, toate cuvântările sale poartă o pecete de autenticitate,
de adevăr și de iubire față de credincioși.” Despre ce ne vorbește părintele în
aceste predici? Evident, dimensiunea liturgică prevalează. Rostite într-o
curată limbă românească, cu metafore biblice iscusite, ideile sunt ornate cu
înțelepciuni seducătoare. Ne cheamă la statornicie într-o lume rătăcită,
spunându-ne că pacea începe din inima omului.
Ne-a deslușit Lumina Învierii în vremuri de
încercare, cum sunt și ale noastre. Părintele ne vorbește despre stăruință și
înțelepciune, despre datoria unui Creștin, dar și despre smerenia care aduce
mântuire. Ne îndeamnă să fim fii ai adevărului, nu ai minciunii. Apoi, părintele
ne lămurește ce înseamnă a fi creștin în vremuri grele, dar și demnitatea de a
purta numele de creștin. Mai aflăm și despre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul
nostru în vremuri de ispită. Rostirile preotului în fața credincioșilor, acum
devenite texte cu armură liturgică, conțin multe și potrivite trimiteri la
viața imediată, cu pilde care sunt rostuite de morala creștină.
Predicile la înmormântarea unor persoane cunoscute
sunt pline de căldură duhovnicească pusă în leagănul ultimului drum. Cum a fost
predica spusă la căpătâiul preotesei Viorica Hojda, din Borșa, de profesie
învățătoare. Părintele face o paranteză: „Școala era în tinda bisericii. Primii
învățători din țara asta au fost diecii și preoții și apoi au venit învățătorii
și profesorii. Școala a început de la biserică și vedeți acum tocmai în
biserică se lovește și se uită de începuturi.”
Sunt foarte multe comentarii în predicile părintelui
care vizează analiza societății. Așa vorbește și despre CEC, singura bancă
românească pe care o avem în România. O altă dimensiune a predicilor părintelui
Andreica este cea culturală. Eminescu este evocat de multe ori, ca un mare
român, care a mărturisit despre credința poporului său. Argumentează cu versuri
eminesciene. Într-o altă predică îl evocă pe Petrache Lupu, care a profețit
plecarea a milioane de români din țară. Am citit și un crez al poetului francez
Paul Valery: „Oamenii care se cunosc între ei nu se omoară între ei.” Ori o
cugetare a lui Lucian Blaga: „Să nu te cerți cu oamenii, mai tare și mai mult,
decât te cerți cu tine însuți.” Sau pilde din sferele înalte ale științei
(Einstein), din lumea politicii (J.F. Kennedy), ori a vieții monahale (Arsenie
Boca).
Sunt exemple care pun în armonie învățătura
liturgică cu celelalte reușite ale minții omenești. Mi-am explicat această
sensibilitate când am aflat că teza de licență la absolvirea Facultății de
Teologie din Sibiu are titlul: „Idei morale în operele filosofilor moraliști
francezi din secolele 17-18.” Cu o asemenea structură, cu armonia cuvintelor, cartea
părintelui Grigore Andreica este o cronică mărturisitoare a vremurilor pe care
le trăim. Scris-am acest text în luminatele sărbători ale Învierii, sporindu-mi
bucuria trăirii predicilor părintelui Andreica. Bine ar fi ca și alți preoți
să-i urmeze acest gest. Pentru tezaurizarea gândirii din predici. Că în viața
mea de enoriaș am ascultat predici memorabile. De la părintele Cleopa, de la
Sihăstria, la părintele Galeriu, ori la preoții parohiei în care m-am născut:
Eugen Dragoș, Ion Sigartău și actualul preot luminat Ioan Ardelean și am rămas
cu sentimentul evlaviei. Toate cu virtuți de cronică actuală.
Că fără trecut și un prezent asumat creștin, nu
putem merge înainte. Mulțumesc, părinte Andreica!
P.S. Cei care doresc cartea de PREDICI ale
părintelui Grigore Andreica o pot găsi la Biserica Sf. Iosif Mărturisitorul,
din Baia Mare, la părintele Fodoruț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu