Jurnalul unui uriaș: tenorul ION PISO

                                       de Gheorghe Pârja 

 Și a fost Salonul de Carte, în Baia Mare (21-23 octombrie) organizat de revista de cultură Nord Literar, Editura Eikon și Facultatea de Litere a Universității de Nord și alți parteneri. O manifestare aleasă și profundă, care a antrenat instituții de cultură din municipiu, dar mai ales a oferit elevilor și studenților, iubitorilor de carte partea luminoasă a lumii de astăzi. Conferințele au fost susținute de universitari din București, Cluj-Napoca, Oradea, Baia Mare. Un regal intelectual! Printre cărțile de la Salon, multe și bune, am găsit și Jurnalul tenorului Ion Piso (perioada 1958-2025) despre care academicianul Ioan-Aurel Pop scrie: „Maestrul Ion Piso este unic în peisajul culturii românești din ultimul secol. Este mai întâi vocea de aur, talentul interpretativ, care l-au purtat pe marile scene ale lumii.”

Ion Piso este maramureșean prin adopție; a fost căsătorit cu Livia Filipașcu, fiica profesorului și istoricului-martir, Alexandru Filipașcu de Dolha și Petrova, autorul volumului de referință „Istoria Maramureșului”, apărut în anul de cumpănă pentru noi, 1940. Mi-am adus aminte că și eu am purtat un dialog cu maestrul Piso. Portretul-mărturisire din carte merită știut, de cei care nu știu, și reamintit pentru cei care au uitat. Că în lumea asta întoarsă pe dos, mai ales când este vorba de valori, greu se mai ține seama de efigii. Eu mă îndârjesc să pun cartea pe raftul de sus, unde îi este locul. În jurnal, Ion Piso vorbește despre el însuși. A fost prim solist al Operei Române din Cluj, al celei din București și al Metropolitan Opera, din New York, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, membru al World Institute for Opera and Poetry UNESCO. Director al Teatrului de Stat din Oldenburg (Germania), tenor de talie mondială, cu peste 200 de turnee internaționale și răsplătit cu zeci de premii.
Ion Piso este și autor al mai multor volume de specialitate muzicală. La vârsta de 98 de ani, marele artist nu a pus armele jos. Scrie amintiri despre urieși, le zice el, ai culturii pe care a avut norocul să-i întâlnească. Că uriaș la uriaș trage. Întâlnirile de care a avut parte de-a lungul vieții, unele providențiale, au lăsat o urmă luminoasă în formarea personalității sale. Puțini oameni au avut norocul de a avea parte de adevărate conjuncții astrale, oameni de seamă, a căror valoare a depășit granițele țării. A fost o adevărată binecuvântare întâlnirea cu ei. S-a bucurat de prietenia lui Cincinat Pavelescu, Ionel Teodoreanu, Lucian Blaga, Constantin Noica, D. D. Roșca, Sigismund Toduță, Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Yehudi Menuhin, Veturia Goga, Pamfil Șeicaru, George Ciprian, George Vraca… Lista continuă cu nume ilustre din domeniul muzicii clasice, mari compozitori, regizori și renumiți interpreți, cu care s-a întâlnit în lunga lui carieră. Mai mult scrie în carte.
Din bogata listă am decupat câteva personalități care s-au unit în numele unor valori românești, precum Enescu, ori Eminescu. Mircea Eliade, când venea la Paris, îl căuta pe celebrul tenor Piso. Era ceremonia unei atmosfere de ritual muzical prin atitudinea și gestica sa. Avea un mod aproape religios de a saluta, sau a răspunde, te transporta într-o altă lume, urcai cu el la tensiunea unui moment solemn atunci când se înclina în fața ta și își împreuna palmele în dreptul inimii, își amintește Ion Piso. Era asemeni cu trăirile din timpul tăcerilor lui Blaga. Fiu de preot, Ion Piso a copilărit la Zărnești. Casa lor a fost martoră a multor evenimente, era un fel de han cultural, în centrul căruia era statura mamei. Pictorița Lucia Piso, sora lui Ion, a fost soția sculptorului Romul Ladea.
Alături de ei, a descoperit lumea artelor plastice. Așa a învățat ce legătură este între cal și călăreț, în cadrul unei statui ecvestre. Dar și ca parabolă a vieții. Cu o mână înfiptă în coamă, cu cealaltă pe frâu, fără șa, lipit de cal, nu-i ajungeau zările. Aici semănăm, domnule Ion! Da, am trăit și eu sentimentul orizontului apropiat din șaua unui cal! Încolo, universul dumneavoastră, rezemat cu uriași ai culturii, rămâne pilda cum un om dăruit cu har de Dumnezeu știe să urce muntele cu propriile puteri intelectuale. Dar și uriașii se sprijină între ei.
Când Ion Piso a organizat Centenarul Enescu la Paris, au acceptat să facă parte din Comitetul de organizare Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Yehudi Menuhin. În carte, Ion Piso numește personalitățile de excepție ale neamului nostru de uriași (urieși), precum eroii legendari. Pentru el, D. D. Roșca, Lucian Blaga, ori Constantin Noica au fost adevărați magi, magi ai gândului. Ei i-au pus mintea în ordine și l-au învățat să înțeleagă cum s-a întâmplat ce s-a întâmplat, să se bucure conștient de cele trăite. Dimpreună cu Doamna Livia, scenograf de renume internațional, au înființat Fundația „Ion și Livia Piso” și Centrul Documentar-Expozițional al Nobilimii Române Maramureșene, de la Vișeu de Sus, care găzduiește evenimente importante privind istoria Maramureșului. Cu prezențe academice și subiecte de mare interes pentru noi. La câteva simpozioane am participat, bucurându-mă de grația intelectuală a Doamnei Maramureșului, Livia Filipașcu-Piso și a Maestrului Ion Piso.
Jurnalul despre care vorbesc a apărut la Editura Eikon, condusă cu pricepere de energicul intelectual Valentin Ajder. Salonul de carte de la Baia Mare a oferit iubitorilor de carte titluri extrem de interesante. Să sperăm că și anul viitor, Salonul de carte ne va onora cu cărți, autori și lectori de înaltă calitate intelectuală.