Scrisoare pentru tatăl meu
Kuwait, Jabriya
3 februarie 2026
Tată,
Am găsit leacul
Despărţirii noastre!
De o viaţă îl caut…
Călătoresc,
Întreb înţelepţii
Fiecărui loc
Dacă nu cumva stiu,
Dacă nu cumva
Au auzit
De la strămoşi,
De la Steaua
Nemişcătoare.
Nimeni nu mi-a răspuns,
Toţi au lăsat ochii
În pământ,
Au dat neputincioşi
Din umeri.
Tată,
Am găsit leacul
Despărţirii,
Acum când Îngerul
Stă în prag,
Numără cu voce întunecată
Secundele,
Florile de crin,
Braţele amputate
Ale soldaţilor.
Tată,
Ne vom vindeca amândoi
De despărţire.
Te voi săruta
Pe frunte,
Te voi distila
Ca pe un trandafir
Bătrân,
Ca pe un an
Tropical,
În alambic.
Te voi picura
Pe nisipul cald
Al Arabiei…
Ne vom vindeca
De plecare,
De lună plină,
De risipă.
Va fierbe alambicul,
Vom sta
Cu ochii închişi
De atâta lumină,
Vântul deşertului
Ne va înălţa
Deasupra lumii
Ca pe nişte
Şoimi orfani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu