Hărnicia pedepsită, lenea întreținută
Greierele și furnica
de Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
|
Parodie la adresa: 1) unor mentalități și a modului dezastruos în care
sunt aplicate principiile echității fiscale, economice și sociale; 2) a unei
concepții strâmbe despre muncă și viață, în care „greierele mănâncă pâinea
leneviei”, iar furnica, model de hărnicie și de înțelepciune, își câștigă
hrana cu trudă, dar este jefuită și adusă în pragul sărăciei tocmai pentru că
a muncit. |
Cuprins
1. Greierele și furnica
în versiunea AMERICANĂ
2. Greierele și
furnica în versiunea ROMÂNEASCĂ
3. Morala
4. Povestea
„Leneșul și pâinea leneviei”
5. Citate despre
lene
6. Citate despre
lăcomie și hoție
7. Furnica și
albina, modele biblice de hărnicie și de înțelepciune
8. Surse
1. Greierele și furnica
în versiunea AMERICANĂ
Furnica muncește din greu toată vara, în arșiță.
Își clădește casă și pregătește provizii pentru
iarnă.
Greierele o socotește pe furnică proastă; el râde,
cântă, dansează și petrece.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură și
mănâncă bine.
Greierele, tremurând de frig, fără hrană și fără
adăpost, moare uitat de toți: nimănui nu-i pasă de el.
2. Greierele și furnica
în versiunea ROMÂNEASCĂ
Furnica muncește din greu toată vara, în arșiță.
Își clădește casă și pregătește provizii pentru
iarnă.
Greierele o socotește pe furnică proastă; el râde,
cântă, dansează și petrece.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură și
mănâncă bine.
Greierele, flămând, fără adăpost și tremurând de
frig, ajuns în pragul morții de foame, dă interviuri și ține conferințe de
presă în care strigă în gura mare: „De ce are furnica dreptul să stea la
căldură și să mănânce bine, în timp ce alții, ca el, n-au nici casă, nici ce
mânca, îndură frigul și vor muri?”
Televiziunile, inclusiv cele publice (de stat,
plătite de furnici), realizează emisiuni în direct care arată ce greu o duce
greierele și difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură, într-o
casă confortabilă, cu o masă plină de provizii.
În mass-media apar dezbateri, interviuri și luări
de poziție, iar Guvernul și Parlamentul sunt întrebate, răspicat și agresiv:
1) de ce unii trăiesc în huzur, în timp ce alții
mor de foame?
2) de ce nu se iau măsuri de redistribuire
echitabilă a veniturilor și a averilor, în special pe calea impozitelor, pentru
a se elimina asemenea grave inechități și discrepanțe sociale?
Românii, manipulați de mass-media, sunt șocați de
faptul că, în țara lor, unii sunt lăsați să moară de foame (precum bietul
greiere), în timp ce alții trăiesc în huzur (precum furnica).
Greierii, lăcustele, țânțarii, păianjenii,
muștele, gândacii, tăunii și alți paraziți de același soi organizează
manifestații în fața casei furnicii.
Salariații „de stat” decid să facă grevă de
solidaritate cu greierele, timp de o oră pe zi, până când se rezolvă problema
acestuia.
Un „formator de opinie în vogă” scrie o carte în
care „demonstrează” legăturile furnicii cu fosta Securitate.
Ca răspuns la presiunile mass-media și la
concluziile sondajelor, Parlamentul emite, în regim de urgență, atât o „Lege
privind egalitatea economică și socială”, cât și o „Lege antidiscriminare”,
ambele cu aplicare retroactivă, adică de la data la care furnica a început să
agonisească.
Impozitele furnicii sunt mărite, iar pe deasupra
primește și o amendă, pentru că nu l-a angajat pe greiere ca „manager”.
Casa furnicii este confiscată de autorități pentru
că aceasta nu are destui bani ca să-și plătească impozitele și amenda.
Furnica, împreună cu tot mai multe surate ale
sale, pleacă din România și se instalează în SUA, unde, prin muncă cinstită și
stăruitoare, contribuie la bunăstarea economică și socială a acestei țări.
După ce greierele s-a mutat în casa furnicii,
ziarele și televiziunile din România fac reportaje și arată cât de bine o duce
acesta acum.
Casa este invadată de tăuni, lăcuste, țânțari,
păianjeni, muște, gândaci etc., organizați sub stindardul „Paraziți
din toate colțurile lumii, uniți-vă în România, statul bunăstării noastre!”.
În fosta casă a furnicii, în care domnește acum
greierele, se perindă politicieni, parlamentari, guvernanți și (de)formatori de
opinie, care țin întruniri și dezbateri, prezentate pe larg în mass-media, unde
greierele este prezentat drept „un succes al măsurilor de protecție socială”.
Cântărețul Tontilică Ș. Nemuncă compune cântecul
„Odihnește-te înainte de-a obosi”, care ajunge foarte repede șlagăr și „un
principiu de viață” pentru numeroși tineri, iar (de)formatorul de opinie Rău D.
Muncă înființează „Societatea de binefacere pentru cei care s-au născut obosiți
și care trebuie să trăiască pentru a se odihni”, care, în scurt timp, ajunge să
aibă milioane de membri.
Toate aceste „omagii la adresa binefacerilor
sociale oferite greierului” țin până se termină belșugul lăsat de furnică.
Cum la asemenea ospețe nicio cămară nu ține,
oricât de mari ar fi fost proviziile lăsate de furnică, ele se termină înainte
de venirea primăverii.
Fosta casă a furnicii, devenită locuință socială
pentru greiere, se deteriorează, pentru că acesta nu face nimic pentru a o
întreține.
Mass-media intervine și le reproșează Guvernului
și Parlamentului că ajutoarele sociale acordate greierului sunt insuficiente.
În fiecare județ se înființează și câte o „comisie
socială de protecție a greierilor”, cu activitate permanentă, formată din zeci de
tăuni, lăcuste, țânțari, păianjeni, muște, gândaci și alți asemenea paraziți,
plătiți fiecare cu mii de euro pe lună.
Cu toate măsurile de protecție socială luate,
greierele moare după ce ia o supradoză de etnobotanice.
Ziarele și televiziunile comentează eșecul
Guvernului și al Parlamentului de a rezolva corespunzător problema
inechităților economice și a protecției sociale.
Paraziții se apucă de tâlhărie, camătă,
proxenetism, taxe de protecție și trafic de droguri și, în numele „dreptului
forței”, terorizează furnicile rămase, care, tot mai puține și mai
neputincioase în fața acestor agresiuni, părăsesc România una după alta.
Guvernanții, parlamentarii și politicienii se
felicită pentru că au reușit să facă din România un stat al bunăstării sociale
(pentru paraziți) și o țară a tuturor „libertăților”, în care fiecare face ce
vrea în numele democrației și al libertăților individuale și colective.
Vă sună cunoscut?
Din păcate, DA!
3. Morala
Omul leneș este periculos pentru societate, iar o
societate bazată pe lenevie este sortită pieirii.
Nimic nu epuizează și nu ruinează o societate mai
mult decât lenea întreținută permanent: o asemenea societate pedepsește
hărnicia, răsplătește lenea și, în loc să împartă bogăția, ajunge să împartă
sărăcia.
„A întreține
lenevia înseamnă a semna certificatul de deces al hărniciei.” (N. Grigorie
Lăcrița)
Când furnicile pleacă, rămân doar greierii, iar
numai cu cântecul lor nu se poate trăi.
De aceea, o societate sănătoasă trebuie să se
sprijine pe înțeleapta zicală populară: „Nici
pâine fără muncă, nici muncă fără pâine.”
Prima parte îi privește pe greieri: cine poate
munci, dar nu vrea, nu are dreptul să trăiască din munca altora.
A doua le privește pe furnici: cine muncește are
dreptul să se bucure de rodul muncii sale, fără să fie jefuit de el.
4. Povestea „Leneșul și
pâinea leneviei”
Cică odată, de mult, trecea printr-un sat un car
cu boi urmat de mai mulți oameni, iar în car stătea culcat pe paie un om.
Niște săteni curioși i-au întrebat:
„Unde-l duceți pe acest om, la doctor? E bolnav?”
„Nu, răspund ei, îl ducem să-l spânzurăm.”
„Cum așa? se revoltă sătenii. De ce?”
„Pentru că este atât de leneș, că nici nu vrea să
cerșească pentru a-și câștiga o bucată de pâine.”
„Măi, oameni buni, lăsați-l la noi, o să-l ajutăm
să trăiască, zice unul. Eu am o grămadă de saci cu posmagi (pâine uscată tăiată
felii; pesmet), din care să mănânce cât poftește.”
„Ei, ce zici, omule?” îl întrebară pe cel ce zăcea
în car.
„Dapăi muiați îs posmagii?”
Când au auzit sătenii una ca asta, au zis cu
dezgust:
„Duceți-vă în drumul vostru, că pe acest om nici
Dumnezeu nu-l va mai ajuta.”
Această poveste a „lenei duse la extrem”, a
leneșului care voia ca posmagii să-i fie muiați, a fost preluată de Ion Creangă
și prefăcută într-o frumoasă și înțeleaptă lecție: „Povestea unui om leneș”.
5. Citate despre lene
Despre lene s-au scris nenumărate cugetări și
aforisme.
Am ales câteva dintre cele care o surprind cel mai
bine.
„Lenea e
o sinucidere blândă.” (Nicolae Iorga, Cugetări)
„Mi-ar fi
lene să fiu leneș.” (Nicolae Iorga, Cugetări)
„Lenea
este foarte obositoare pentru oamenii harnici. Leneșii se odihnesc înainte de a
obosi; cei harnici se odihnesc abia când nu mai pot munci.” (N. Grigorie
Lăcrița)
„Culmea
lenei este să te scoli la șase dimineața ca să ai mai mult timp de stat
degeaba.” (Tristan Bernard)
„Leneșul
are prea puțin timp pentru cât ar vrea să piardă.” (Tudor Mușatescu)
„Nimic nu
îl epuizează și nu îl ruinează pe om mai mult decât inactivitatea permanentă.”
(Aristotel)
„Lasă pe
mâine doar ceea ce ești dispus să mori fără să fi făcut.” (Pablo Picasso)
„Ce este
omul, dacă tot rostul vremii lui e doar să doarmă și să mănânce? O vită, nimic
mai mult.” (William Shakespeare, Hamlet)
„Într-o
societate bazată pe lenevie, hoție și lăcomie se acordă cele mai multe diplome
de merit celor fără niciun merit.” (N. Grigorie Lăcrița)
„Leneșii
au un mare avantaj: îi găsește moartea odihniți.” (Vasile Ghica)
„Orice
Rai interzice lenea; numai Iadul o primește cu brațele deschise.” (N. Grigorie
Lăcrița)
„Tinerețe
leneșă, bătrânețe păduchioasă.” (Proverb românesc)
„Leneșul
este fratele cerșetorului.” (Proverb scoțian)
6. Citate despre lăcomie
și hoție
Nici lăcomia și hoția, surorile lenei, n-au scăpat
de ochiul înțelepților.
Iată câteva dintre cele mai pătrunzătoare
cugetări.
Lăcomia
„Oamenii
lacomi îi ademenesc pe cei săraci cu vorbe lingușitoare și îi păgubesc de
bunurile trebuincioase.” (Esop)
„Sărăciei
îi lipsesc multe, lăcomiei toate.” (Publilius Syrus)
„Din
lăcomie provine mânia, din lăcomie ia naștere dorința, din lăcomie rătăcirea și
pierzarea; lăcomia este pricina faptei rele.” (Hitopadeșa)
„Pământul
oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu și lăcomia lui.”
(Mahatma Gandhi)
„Nimeni
nu cade mai iute în nenorocire ca aceia care râvnesc bunul altuia.” (Petronius)
„Lăcomia
a dus la pierzare pe mult mai mulți decât foamea, fiindcă au voit să aibă o
parte mai mare.” (Theognis)
Interesul propriu, motor al schimbului cinstit, nu
trebuie însă confundat cu lăcomia:
„Nu de la
bunăvoința măcelarului, berarului sau brutarului așteptăm noi să ne fie servită
masa, ci de la grija cu care aceștia își privesc propriul interes. Ne adresăm
nu omeniei lor, ci egoismului lor și niciodată nu le vorbim de nevoile noastre,
ci de avantajele lor.” (Adam Smith)
Hoția
„Un popor
care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă,
ci complice.” (citat atribuit lui George Orwell)
„Pe hoții
mărunți îi trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcții
publice.” (atribuit lui Esop)
„A fura
ideile unei persoane se numește plagiat; a fura ideile mai multora este muncă
de cercetare.” (Wilson Mizner; atribuit adesea lui Steven Wright)
„Hoțul
trece drept boier când hoția îl îmbogățește.” (Proverb)
„Dacă ai
furat o dată, devii hoț pentru toată viața.” (Proverb)
„Hoția
merge mână în mână cu domnia.” (Proverb)
7. Furnica și albina,
modele biblice de hărnicie și de înțelepciune
Solomon ne învață, în cartea biblică „Proverbele
lui Solomon”, capitolul 6, versetele 6-11, că leneșul poate deveni mai harnic
și mai înțelept dacă își ia drept model de hărnicie, de înțelepciune
prevăzătoare și de responsabilitate furnica, cea care își strânge hrana vara:
„Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de
seamă la căile ei și înțelepțește-te!
Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici
stăpân;
totuși își pregătește hrana vara și strânge de ale
mâncării în timpul secerișului.
Până când vei sta culcat, leneșule? Când te vei
scula din somnul tău?
Să mai dormi puțin, să mai ațipești puțin, să mai
încrucișezi puțin mâinile ca să dormi!…
Și sărăcia vine peste tine ca un hoț, și lipsa, ca
un om înarmat.” (Proverbe 6:6-11)
Imediat după aceste versete, Solomon zugrăvește
chipul omului de nimic, la care lenea a dat naștere vicleniei și răutății:
„Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu
neadevărul în gură,
clipește din ochi, dă din picior și face semne cu
degetele.
Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele
întruna și stârnește certuri.
De aceea nimicirea îi va veni pe neașteptate; va
fi zdrobit deodată și fără leac.” (Proverbe 6:12-15)
În Biblia ortodoxă, care urmează Septuaginta,
îndemnul de a merge la furnică este urmat și de cel de a lua aminte la albină:
„Du-te, leneșule, la furnică și vezi munca ei și
prinde minte! […] Sau mergi la albină și vezi cât e de harnică și ce lucrare
iscusită săvârșește. Munca ei o folosesc spre sănătate și regii și oamenii de
rând. Ea e iubită și lăudată de toți, deși e slabă în putere, dar e minunată cu
iscusința.” (Pildele lui Solomon 6:6-8, Biblia ortodoxă)
Tot aici, avertismentul împotriva lenei se încheie
cu o făgăduință pentru cel harnic:
„Iată, vine sărăcia ca un trecător și nevoia te
prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerișul tău ca un
izvor, iar lipsa va fi departe de tine.” (Pildele lui Solomon 6:11, Biblia
ortodoxă)
Același îndemn la hărnicie străbate întreaga
Scriptură:
„Cine se lenevește în lucrul lui este frate cu cel
ce nimicește.” (Proverbe 18:9)
„Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui
ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.” (Ioan 9:4)
„Dacă
nu vrea cineva să lucreze, nici să nu mănânce.” (2 Tesaloniceni 3:10)
8. Surse
https://www.bibleinfo.com/ro/topics/lenevie
https://lenevia.wordpress.com/
https://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5961
http://studiu-biblic.ro/studiu-majori/2012/09/26/cine-nu-munceste-nici-sa-nu-manance.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83cat_capital
http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=4410
– povestea omului leneș care întreba „Dapăi muiați îs posmagii?”
https://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_unui_om_lene%C8%99
– „Povestea unui om leneș”, de Ion Creangă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu