Cronică literară

 

FEMEIA CARE A UITAT SĂ MAI PLÂNGĂ

Chiar dacă-i probată de timp cugetarea marelui Coșbuc, potrivit căreia,,plânsu-i de nebuni scornit și de femei..."iată că există și,, Femeia care a uitat să mai plângă..." Este vorba de Ana, personajul feminin, protagonista romanului cu același titlu, având ca autoare pe scriitoarea Mihaela CD. E primul roman al  scriitoarei, și aceasta după ce un număr de șaptesprezece cărți de poezie și proză ale talentatei scriitoare, au văzut lumina tiparului.

Romanul, structurat pe șaptesprezece capitole sugestiv intitulate, se îndreaptă spre sufletul celor dornici de hrană spirituală, cu rânduri măiestrit izvorâte din inima talentatei lire feminine MIHAELA CD.

Scriitura în proză i se potrivește mănușă mâinii și spiritului MIHAELEI ce poartă condeiul spre a contura destine.

Iată și titlurile capitolelor ce alcătuiesc romanul: Ana, Visul, Adevărul, Întâlnirea, Acasă, Petrecerea, Nimic nu-i întâmplăto, Fericirea, Maria, Ionuț,Tragedia, Mihai, Soarta, Sanda, Nenorocirea, Gura lumii, Adrian.

Aura poeziei Mihaelei CD nu lipsește din romanul, pe cât de trist pe atât de atrăgător, venind firesc din al sufletului său izvor.Mi-a fost dat să port și eu numele de Ana.De aceea simt cu atât mai mult tendința Anei de ieșire din zidirea destinului prin propria-i putere.Și vă spun cu mâna pe suflet, că eu una am răsfoit paginile vieții personajelor conturate de romancieră și am poposit în ele neputând să mă desprind de poveste multă vreme... Când, spre regretul meu, unele probleme cotidiene, m-au obligat să întrerup lectura, am așteptat cu sufletul la gură reluarea ei. Revenind cu interes și curiozitate, am savurat literă cu literă, rând cu rând paginile ce mă așteptau să-mi dezvăluie finalul romanului, destinul Anei!

Ana, copilul maturizat înainte de vreme datorită responsabilităților ce i-au revenit, fiind orfană. Ana, care nu s-a temut de muncă, dimpotrivă aceasta a înnobilat-o!Ana, capabilă de sacrificiu pentru creșterea și ocrotirea fraților și surorilor ei până când aceștia și-au făcut un rost în lume și au ajuns la casele lor.Ana, care în numele acestor îndatoriri, a renunțat la școală la un moment dat, ca și la idealul ei de a ajunge creatoare de modă.O Ană jertfelnică asemenea Anei din ,,Legenda Meșterului Manole"Doar că Ana, personajul principal al emoționantului roman, nu este zidită într-un edificiu, ci într-un destin!. Ea este în același timp și ziditoare, și anume ziditoare de suflete, fiind mamă! Asemenea personajului feminin al romanului ,,Seva din adâncuri" de Ioana Postelnicu, Ana își înfruntă soarta prin propriile-i resurse interioare.

Realitatea este unul dintre reperele de inspirație ale talentatei romanciere Mihaela CD., care împletită cu ficțiunea și coraborând cu visele ivite în somn ale Anei, structurează romanul..

Personaje secundare ale cărții conturează cadrul geografic, social și peisajul sufletesc al comunității ce îmbrățișează acțiunea.

Nu lipsește nici personajul colectiv prin exprimarea opiniilor la adresa Anei, uneori favorabile, alteori clevetotoare, dacă ne gândim și la prejudecata potrivit căreia o învinuiau pe Ana de vrăjitorii.

Deși statornică din fire și având cultul familiei, Anei îi este dat a avea parte de trei căsătorii legitime cu Toader, Ion și Mihai.Văzând că cei trei soți s-au stins rând pe rând din viață, Ana nu consimte la căsătoria cu Adrian, de teama fatalitătii. Rămâne însă în parteneriat cu el în viață.

Privind trăsăturile fizice și caracteriale ale personajelor masculine, acestea sunt creionate cu artă de Mihaela CD, care deține puterea cuvântului în mod strălucit în demersul său scriitoricesc.Cele patru personaje masculine au în comun caracteristică de a fi pozitive având vederi vădit diferite privind conceptul de abordare a vieții în funcție de studii educație si aptitudini.Personaj secundar în roman, soțul doctoriței Gabriella dovedește distincție și generozitate.

Revenind la protagonista romanului, Ana, starea ei sufletească, se confundă cu fenomenele naturii: ,,Ploua mărunt și des pe caldarâm, ploua și-n sufletul ei!" Imaginilor vizuale și auditive li se adaugă efectele emoționale. De altfel aici, în complexitatea sa, cuvântul conține și arta sunetului. Starea sufletească a Anei e sugerată metaforic: ,,Nici nu mai știa dacă picăturile mici ce i se prelungeau pe față erau lacrimile ei sau era ploaia cea măruntă și deasă".

Tragismul condiției de văduvă este redat de romancieră prin compasiune până la identificare, prin puterea cuvântului.,,- Caporalul Simion Toader a murit la datorie! ,,O presimțire, o urmă de îndoială, sau doar o precauție ?" a determinat-o să nu-și ia copiii cu ea la gară în așteptarea lui Toader. Dialogului i se adaugă reflexia asupra îndoielilor sufletești ale Anei, urmate de descriere.Astfel atmosfera din gară ne apare ca motiv al așteptărilor și plecărilor...Era singură cum ,,De mică a fost învățată să înfrunte totul singură." Rămânând orfană de mamă din fragedă vârstă, ea a învățat nu numai să supraviețuiască, dar și să-și ocrotească frații mai mici cât și pe tatăl bolnav, din partea căruia avea să culeagă înțelepciune.

La drept vorbind, pe lângă coincidența de nume, m-am contopit și eu cu rolul de ocrotire ai fraților mai mici, mama noastră fiind bolnavă. Soarta m-a situat și în timpul cernit al văduviei ca soție. Iată câteva elemente specifice vieții, prin care m-am regăsit în acest roman.

Prin izvorul emoțional al narațiunii Mihaelei CD, mi s-au amestecat lacrimile cu ale Anei, protagonista romanului său.
Am simțit că acest roman, scris cu atâta măiestrie, nu e carte oarecare, ci o ,,carte a vieții"!Am fost prea impresionată de filele vieții Anei, ca să mă rezum la mijloacele specifice unei cronici literare. Am trăit cartea deplin!

Spitalizarea Anei, întoarcerea ei la cruda realitate e de un tragism zguduitor redat prin imagini artistice și dialoguri vii.Oameni și fapte, competența și omenia personalului medical, adevărate modele de comportament în viață! Iată câteva dintre valențele educative ale romanului!

Revederea cu copiii aduce nădejde și lumină în sufletul Anei.Cu talent descriptiv privind fizicul și interiorul uman, Mihaela conturează portretul lui Toader, celui care avea să-i devină soț Anei:,, înalt, chipeș, cu ochii măslinii".

Visele Anei se oglindesc și adeseori se adeveresc în viața Anei, ca o reflectare a ficțiunii în realitate.Încercările vieții i-au declanșat izvorul de lacrimi, dar tot ele au călit-o ștergându-le de pe obrazul timpului...Astfel Ana a devenit ,,Femeia care a uitat să mai plângă"după cum conchide autoarea.romanului, la sfârșitul scrierii, ca un blazon al destinului.

E bine ca posibilii cititori să facă propria lor incursiune prin lumile create de acest roman.Vor întâlni peisaje, portrete umane, stări sufletești, toate emanate de fascinația cuvântului și a puterii lui de a aduce timpul din trecut în prezent spre a-l dărui viitorului.

Reflectarea realității în datele ei esențiale transpare din desfășurarea pe mai multe planuri ale acțiunii personajelor.
Astfel cititorului îi este dat să sesizeze diversitatea de medii pe care le determină sau sunt determinate de acestea.

De ce plânsese Ana și de ce ,,a uitat să mai plângă veți afla, dragi iubitori de literatură citind romanul Mihaelei CD.
Trecând prin eul său liric o poveste adevărată de viață, romanciera restituie în gen epic realitatea înveșmântă în ficțiune.

Halucinațiile viselor Anei transpar ca premoniție în realitatea imediată, cotidiană.

Ca mijloace de exprimare, transfigurare artistiçă,nu lipsesc ,,expresiile poetice ca artă a locuirii adevărului" cum ar spune cercetătorul și profesorul Dorin Ștefănescu care descrie infinitele aspecte ale limbajului în lucrările sale.

Trăsăturile romanului realist sunt evidente în romanul.Mihaelei CD.

Proporția între adevăr și ficțiune, perioadă de viață, în abordare proprie, conduce și spre paralela cu romanul lui Hohorè de Balzac ,, Femeia de treizeci de ani"

Personajele sunt conturate în complexitatea lor iar mutațiile lor privind trăsăturile caracteriale se produc în funçtie de mediu. Faptele, limbajul, relațiile interumane individualizează personajul zugrăvit cu talent pictural de scriitoare.

Privind predominanta caracteristică romanului de tip realist, obiectivitatea și dinamismul acțiunii ne duc cu gândul la profunzimea ardelenească ce răzbate din romanul ,, Ion" de Liviu Rebreanu.

Stilul scriiturii romancierei denotă: ,,Arta cunoașterii făcută prin cuvinte, practic diversitate prin realitate."

Dacă Ana a devenit ,,Femeia care a uitat să mai plângă" vă recomand dragi iubitori ai cărții, ca voi să nu uitați să citiți fascinantul roman creat cu măiestrie de scriitoarea MIHAELA  CD!

 

ANA MUNTEANU DRĂGHICI
Liga Scriitorilor din România
Colaboratoare a editurii Globart UNIVERSUM

 

 

FEMEIA CARE A UITAT SĂ MAI PLÂNGĂ

     Cronică literară

 

Chiar dacă-i probată de timp cugetarea marelui Coșbuc, potrivit căreia,,plânsu-i de nebuni scornit și de femei..."iată că există și,, Femeia care a uitat să mai plângă..." Este vorba de Ana, personajul feminin, protagonista romanului cu același titlu, având ca autoare pe scriitoarea Mihaela CD. E primul roman al  scriitoarei, și aceasta după ce un număr de șaptesprezece cărți de poezie și proză ale talentatei scriitoare, au văzut lumina tiparului.

Romanul, structurat pe șaptesprezece capitole sugestiv intitulate, se îndreaptă spre sufletul celor dornici de hrană spirituală, cu rânduri măiestrit izvorâte din inima talentatei lire feminine MIHAELA CD.

Scriitura în proză i se potrivește mănușă mâinii și spiritului MIHAELEI ce poartă condeiul spre a contura destine.

Iată și titlurile capitolelor ce alcătuiesc romanul: Ana, Visul, Adevărul, Întâlnirea, Acasă, Petrecerea, Nimic nu-i întâmplăto, Fericirea, Maria, Ionuț,Tragedia, Mihai, Soarta, Sanda, Nenorocirea, Gura lumii, Adrian.

Aura poeziei Mihaelei CD nu lipsește din romanul, pe cât de trist pe atât de atrăgător, venind firesc din al sufletului său izvor.Mi-a fost dat să port și eu numele de Ana.De aceea simt cu atât mai mult tendința Anei de ieșire din zidirea destinului prin propria-i putere.Și vă spun cu mâna pe suflet, că eu una am răsfoit paginile vieții personajelor conturate de romancieră și am poposit în ele neputând să mă desprind de poveste multă vreme... Când, spre regretul meu, unele probleme cotidiene, m-au obligat să întrerup lectura, am așteptat cu sufletul la gură reluarea ei. Revenind cu interes și curiozitate, am savurat literă cu literă, rând cu rând paginile ce mă așteptau să-mi dezvăluie finalul romanului, destinul Anei!

Ana, copilul maturizat înainte de vreme datorită responsabilităților ce i-au revenit, fiind orfană. Ana, care nu s-a temut de muncă, dimpotrivă aceasta a înnobilat-o!Ana, capabilă de sacrificiu pentru creșterea și ocrotirea fraților și surorilor ei până când aceștia și-au făcut un rost în lume și au ajuns la casele lor.Ana, care în numele acestor îndatoriri, a renunțat la școală la un moment dat, ca și la idealul ei de a ajunge creatoare de modă.O Ană jertfelnică asemenea Anei din ,,Legenda Meșterului Manole"Doar că Ana, personajul principal al emoționantului roman, nu este zidită într-un edificiu, ci într-un destin!. Ea este în același timp și ziditoare, și anume ziditoare de suflete, fiind mamă! Asemenea personajului feminin al romanului ,,Seva din adâncuri" de Ioana Postelnicu, Ana își înfruntă soarta prin propriile-i resurse interioare.

Realitatea este unul dintre reperele de inspirație ale talentatei romanciere Mihaela CD., care împletită cu ficțiunea și coraborând cu visele ivite în somn ale Anei, structurează romanul..

Personaje secundare ale cărții conturează cadrul geografic, social și peisajul sufletesc al comunității ce îmbrățișează acțiunea.

Nu lipsește nici personajul colectiv prin exprimarea opiniilor la adresa Anei, uneori favorabile, alteori clevetitoare, dacă ne gândim și la prejudecata potrivit căreia o învinuiau pe Ana de vrăjitorii.

Deși statornică din fire și având cultul familiei, Anei îi este dat a avea parte de trei căsătorii legitime cu Toader, Ion și Mihai. Văzând că cei trei soți s-au stins rând pe rând din viață, Ana nu consimte la căsătoria cu Adrian, de teama fatalitătii. Rămâne însă în parteneriat cu el în viață.

Privind trăsăturile fizice și caracteriale ale personajelor masculine, acestea sunt creionate cu artă de Mihaela CD, care deține puterea cuvântului în mod strălucit în demersul său scriitoricesc. Cele patru personaje masculine au în comun caracteristică de a fi pozitive având vederi vădit diferite privind conceptul de abordare a vieții în funcție de studii educație si aptitudini. Personaj secundar în roman, soțul doctoriței Gabriella dovedește distincție și generozitate.

Revenind la protagonista romanului, Ana, starea ei sufletească, se confundă cu fenomenele naturii: ,,Ploua mărunt și des pe caldarâm, ploua și-n sufletul ei!" Imaginilor vizuale și auditive li se adaugă efectele emoționale. De altfel aici, în complexitatea sa, cuvântul conține și arta sunetului. Starea sufletească a Anei e sugerată metaforic: ,,Nici nu mai știa dacă picăturile mici ce i se prelungeau pe față erau lacrimile ei sau era ploaia cea măruntă și deasă".

Tragismul condiției de văduvă este redat de romancieră prin compasiune până la identificare, prin puterea cuvântului.,,- Caporalul Simion Toader a murit la datorie! ,,O presimțire, o urmă de îndoială, sau doar o precauție ?" a determinat-o să nu-și ia copiii cu ea la gară în așteptarea lui Toader. Dialogului i se adaugă reflexia asupra îndoielilor sufletești ale Anei, urmate de descriere. Astfel atmosfera din gară ne apare ca motiv al așteptărilor și plecărilor...Era singură cum ,,De mică a fost învățată să înfrunte totul singură." Rămânând orfană de mamă din fragedă vârstă, ea a învățat nu numai să supraviețuiască, dar și să-și ocrotească frații mai mici cât și pe tatăl bolnav, din partea căruia avea să culeagă înțelepciune.

La drept vorbind, pe lângă coincidența de nume, m-am contopit și eu cu rolul de ocrotire ai fraților mai mici, mama noastră fiind bolnavă. Soarta m-a situat și în timpul cernit al văduviei ca soție. Iată câteva elemente specifice vieții, prin care m-am regăsit în acest roman.

Prin izvorul emoțional al narațiunii Mihaelei CD, mi s-au amestecat lacrimile cu ale Anei, protagonista romanului său.
Am simțit că acest roman, scris cu atâta măiestrie, nu e carte oarecare, ci o ,,carte a vieții"! Am fost prea impresionată de filele vieții Anei, ca să mă rezum la mijloacele specifice unei cronici literare. Am trăit cartea deplin!

Spitalizarea Anei, întoarcerea ei la cruda realitate e de un tragism zguduitor redat prin imagini artistice și dialoguri vii. Oameni și fapte, competența și omenia personalului medical, adevărate modele de comportament în viață! Iată câteva dintre valențele educative ale romanului!

Revederea cu copiii aduce nădejde și lumină în sufletul Anei. Cu talent descriptiv privind fizicul și interiorul uman, Mihaela conturează portretul lui Toader, celui care avea să-i devină soț Anei:,, înalt, chipeș, cu ochii măslinii".

Visele Anei se oglindesc și adeseori se adeveresc în viața Anei, ca o reflectare a ficțiunii în realitate. Încercările vieții i-au declanșat izvorul de lacrimi, dar tot ele au călit-o ștergându-le de pe obrazul timpului...Astfel Ana a devenit ,,Femeia care a uitat să mai plângă"după cum conchide autoarea romanului, la sfârșitul scrierii, ca un blazon al destinului.

E bine ca posibilii cititori să facă propria lor incursiune prin lumile create de acest roman. Vor întâlni peisaje, portrete umane, stări sufletești, toate emanate de fascinația cuvântului și a puterii lui de a aduce timpul din trecut în prezent spre a-l dărui viitorului.

Reflectarea realității în datele ei esențiale transpare din desfășurarea pe mai multe planuri ale acțiunii personajelor.
Astfel cititorului îi este dat să sesizeze diversitatea de medii pe care le determină sau sunt determinate de acestea.

De ce plânsese Ana și de ce ,,a uitat să mai plângă veți afla, dragi iubitori de literatură citind romanul Mihaelei CD.
Trecând prin eul său liric o poveste adevărată de viață, romanciera restituie în gen epic realitatea înveșmântă în ficțiune.

Halucinațiile viselor Anei transpar ca premoniție în realitatea imediată, cotidiană.

Ca mijloace de exprimare, transfigurare artistiçă,nu lipsesc ,,expresiile poetice ca artă a locuirii adevărului" cum ar spune cercetătorul și profesorul Dorin Ștefănescu care descrie infinitele aspecte ale limbajului în lucrările sale.

Trăsăturile romanului realist sunt evidente în romanul Mihaelei CD.

Proporția între adevăr și ficțiune, perioadă de viață, în abordare proprie, conduce și spre paralela cu romanul lui Honhorè de Balzac ,, Femeia de treizeci de ani"

Personajele sunt conturate în complexitatea lor iar mutațiile lor privind trăsăturile caracteriale se produc în funçtie de mediu. Faptele, limbajul, relațiile interumane individualizează personajul zugrăvit cu talent pictural de scriitoare.

Privind predominanta caracteristică romanului de tip realist, obiectivitatea și dinamismul acțiunii ne duc cu gândul la profunzimea ardelenească ce răzbate din romanul ,, Ion" de Liviu Rebreanu.

Stilul scriiturii romancierei denotă: ,,Arta cunoașterii făcută prin cuvinte, practic diversitate prin realitate."

Dacă Ana a devenit ,,Femeia care a uitat să mai plângă" vă recomand dragi iubitori ai cărții, ca voi să nu uitați să citiți fascinantul roman creat cu măiestrie de scriitoarea MIHAELA  CD!

 

ANA MUNTEANU DRĂGHICI
Liga Scriitorilor din România
Colaboratoare a editurii Globart UNIVERSUM

 

 

Dor de Eminescu la Chicago

Sub acest titlu a avut loc la Chicago, în Biserica Sfântul Andrei, un program de muzică și poezie din dor de Eminescu. Semn că poezia e muzica sufletului. Așa am trăit, într-o unică rostire a poeziei și muzicii, mitul lui MIHAI EMINESCU! ,, L-a-nceput a fost cuvântul și cuvântul este Dumnezeu” și potrivit poetului, “Dumnezeul geniului, l-a sorbit din marea de-amar…” În această idee, artista NICOLETA ROMAN, născută la Baia Mare și stabilită în SUA, la Chicago, a deschis momentul omagial dedicat lui EMINESCU recitând poezia “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Starea de poezie fiind creată, au urmat lieduri pe versuri de Mihai Eminescu în interpretarea artistei cu voce de privighetoare. Nicoleta Roman a fost acompaniată vocal și la chitară de soțul ei, Liviu Roman, talentat artist la rându-i. Și el născut în Maramureș. Ne-a fost dat deci să ne bucurăm de armonia artei acestui minunat cuplu de viață și artă: Nicoleta și Liviu Roman!

De altfel, chiar ei au fost inițiatorii și organizatorii acestui înălțător omagiu adus Luceafărului poeziei românești. M-am bucurat, împreună cu fiica mea, Ligia Ana, de invitația de a ne implica prin poezie în acest unic moment spiritual, alături de Cătălin Chirică, de asemenea chemat și cu chemare, care a recitat poezia “La steaua”. Comitetul parohial al acestei primitoare biserici a îmbrățișat momentul literar artistic cu o caldă și creștinească primire și colaborare în organizare. Odată cu înserarea din sala de socializare, a coborât în sufletele noastre, ale spectatorilor, oamenilor primitoarei case, și “Sara pe deal”, cu mesajul ideatic, estetic și emoțional al poetului “nepereche”, prin harul artistic al Nicoletei Roman! Un dar divin al vocii, dublat de dăruire și profesionalism! La refrenul acestui frumos cântec a fost participativ și minunatul public, receptiv.
Secundele au învăluit în sclipirile veșniciei recitalul de poezie continuat de Nicoleta Roman. Un bogat și impresionant buchet de poezii a încununat momentul sărbătoresc. De profesie medic, poeta Ligia Ana Grindeanu a adus ofrandă luceafărului bolții poeziei românești, recitând “Floare albastră”. Asortată în privire, vestimentar și sufletește cu motivul cromatic, ideatic și emoțional al demersului poetic eminescian, Ligia i-a dat expresie prin trăire autentică, ilustrată prin rostire, expresie și trăire interioară. A recitat și din creația proprie, dedicată lui Mihai Eminescu. Vorbind despre artista de origine maramureșeană, Nicoleta Roman, Ligia i-a mulțumit pentru organizarea evenimentului la care ne-a invitat.
În acest cadru, propice rostirii poematice, am recitat poezia “O, mamă”, de Mihai Eminescu. Aduc mulțumiri pentru aplauzele oglindite în lacrimi… Părea că trecem și noi “Pe lângă plopii fără soț”, când Nicoleta Roman a deschis lumina sufletului cu “la geamul tău ce strălucea” pentru a “privi atât de des”, prin piesa muzicală cu același titlu, pe versuri de Mihai Eminescu. Preotul Cosmin Preda a mulțumit, prin cuvinte pline de lumina credinței, organizatorilor și participanților la acest regal eminescian, precum și Comitetului Parohial al Bisericii, care a contribuit la derularea acestei sărbători sub semn eminescian, a Zilei Culturii Naționale”. Lacrimile sufletului i s-au oglindit în cerul privirii, evocând memoria profesoarei sale de limba și literatura română, Veronica, ce a transmis generațiilor de elevi cultul său pentru Mihai Eminescu! Cuvinte, pline de folosul și frumusețea înțelepciunii, a rostit păstorul enoriașilor români, trăitori în îndepărtata Americă, spre a le apropia sufletele de rădăcina neamului: “Lucrurile sunt posibile, deoarece oamenii buni, și când spun oamenii buni, mă gândesc la oamenii care au dare de inimă, la oamenii, care atunci când se roagă, își coboară rugăciunea din gând în inimă și din inimă o înalță, așa cum Eminescu a făcut ca opera lui literară, poezie, proză, să rămână veșnică!”
Astfel, semnul împlinirii dorului de Eminescu, de românescul plai și neam, s-a împlinit pe pământ american, prin armonia dintre emițător și receptor a cuvântului de credință izvorâtor! Programul muzical, împlinit cu dăruire și talent de Andrea Faur și Florin Tătaru, a fost de natură să bucure sufletul românilor cu melancolice melodii, dar și cu acorduri muzicale cu versuri-mesaje, care să îmbie la pași de dans. Oamenii au avut și oferta unor bucate tradiționale, un fel de “ca la mama acasă” în casa sufletului românesc! Așa, inimile de români, neînstrăinate sufletește, au răspuns chemării poetului veșnicit de genialitatea-i universală!

Ana MUNTEANU DRĂGHICI,
Chicago, 14 ianuarie, 2023

 

FRUMUSEȚEA ADEVĂRULUI

Prin scrierile Mihaelei CD, am cunoscut un om frumos cu chipul sufletului la fel de frumos și adevărat, artei consacrat! Frumusețea adevărului în vers, modelată de o poetă consacrată!

La propunerea sa de a-i alcătui prefața acestui volum de versuri, m-a ìncercat un sentiment de imensă bucurie, mândrie, dar și de mare responsabilitate. Mă aflu în fața unui univers conturat de consacrare a unei lire feminine ce poartă și greutatea poetului angajat, poetului cetățean.Iată de ce impresiile mele se vor o schelă ce poartă acest edificiu spre a fi deschis sufletului cititorului. Odată împlinită misiunea mea de cronicar al cuvântului ca veșmânt, miezul firii poetei Mihaela CD, trebuie să se reverse ca un dar în sufletul cititorilor ce vor deveni părtași la respirația comorilor!

De ce a ales autoarea ca titlu al volumul său de poezie ,,LA CASA DE NEBUNI"? Păi nu spunea chiar Eminescu ,,Să dăm foc la pușcărie și la casa de nebuni"?De ce să le dăm foc? Pentru că una constrânge, distruge, cealaltă încalcă rânduielile firești ale existenței de ordin material și spiritual.

Dragi iubitori ai artei cuvântului, posibili cititori ai acestei voci poetice, ce răzbate din cartea manifest pentru viață prin harul poetei Mihaela CD, vă invit să vă alăturați explorării mele prin filele marii sale conștiințe.Aș nedreptății darul marelui fluviu emoțional adăpostit în cuvântul binecuvântat cu transfigurare artistică , dacă m-aș lăsa pliată de o intenție de structurare a cărții, pe capitole și titluri.Aceste precizări au fost de la sine făcute prin chiar trupul însuflețit cu har al cărții, dar și prin osârdia eruditului editor Johnny Ciatloș-Deak.

Da, m-am rătăcit printre lacrimile, frumusețile, revoltele și speranțele adăpostite în cuvânt prin lira feminină, dar necruțătoare, în scop de îndreptare a rânduielilor umane, a poetei Mihaela CD. După ce ne-a obișnuit cu tandrețea versului închinat iubirii în volumele.sale de poezie ,,Focul din  Noi" sau ,,Iubește-mă în fiecare anotimp", poeta vine cu o poezie de atitudine, spre a atrage atenția asupra realităților sociale , politice și a milita pentru vindecarea a ceea ce numește ,,LA CASA DE NEBUNI"

Privită și numită astfel, societatea nu e ca un spital dotat cu mediu și specialiști cu intenții de ameliorare sau chiar vindecare a "bolnavilor" ci dimpotrivă chiar factorii decisivi provoacă distrugerea... Iată de ce, această conștiință care este poeta Mihaela CD nu poate rămâne pasivă la tragicul fenomen ce cuprinde mapamondul.Legile firii fiind nesocotite, se face apel la vindecare prin iubire cum chiar poeta mărturisește: ,,Cred că este datoria scriitorului care scrie cu sufletul, cu inima, să încondeieze atât frumosul, plăcutul, cât și anormalul și declinul social pentru că altfel ar fi incapabil să se mai privească în oglinda sufletului. Vă îmbrățișez cu drag!"

Cu adevărat ne îmbrățișează Mihaela CD cu adevărul scrierii sale cu propriu-i suflet...Poeme întregi ar trebui citate spre ilustrarea conținutului lor ideatic, estetic, purtător de mesaj. Vă las însă, dragi cititori să selectați înșivă valurile poetice ce duc spre marea de dor a idealului existențial.

O pandemie de răutate o intrigă pe poetă: ,, Voi nu-nțelegeți , măști de răutate/C-am fost creați aici ca să trăim/ Nu vrem să schimbăm o DREPTATE/ Ce Dumnezeu ne-a dat-o, să murim!"

Voi enumera aleatoriu câteva titluri de capitole și poezie ele fiind grăitoare cu mare putere de sugestie: Așadar, capitolele : ,,Jocuri de culise" ; ,,Comedie tragică"; ,,Rădăcini"; ,, Balsamul inimii"; ,, Serpentine periculoase"; ,,Proiecții de gânduri"; ,,Speranțe de bine".

Poeta își despletește dorurile, prin transfigurare artistic, sub titluri ca: ,, Doruri despletite" ; ,,De-ați trăi acuma pe pământ" ,, Mă arde dorul dragă tată" poeta invocă pe înaintemergători spre a le atrage atenția asupra tragismului existențial. Titlurile vorbesc de la sine.

În capitolele următoare, vine cu precizări precum ,, Alaiul grotesc" ce face parte din capitolul intitulat ,, Comedie tragică"; ,,Maimuțe zgâite de inimi sărace/ Conduc mapamondul ìn haine de circ" E o aluzie la tendința de a imita ceea ce implicit duce la pierderea identității omului, a națiunii, riscul globalizării.Colaborarea pe diferite planuri în plan mondial presupune respectul identității individuale și colective pe toate paletele de colaborare.

,, Nu-i nimeni să vadă cum șade prostia/La masa tăcerii cum se ghiftuiesc/Și-acolo se scrie murdară hârtia/ De sângele celor ce ìnnebunesc" Prostia, personificată stă la ,,masa tăcerii" amintind motivul lui Brâncuși, dar de data aceasta cu o conotație negativă privind ,, locuitorul". În același timp.această alăturare de elemente în spațiu și timp.ne amintește de revolta clasicei afirmații: ,,Minciuna stă cu regele la masă"

E un merit al poetei MIHAELA CD, că este în stilul ei propriu, o continuatoate a unor astfel de mesaje patriotice oriunde pe mapamond. Pactul scris cu sânge ne duce cu gândul la unul dintre motivele de creație ale lui Goethe. Iată cum demersul poetic al Mihaelei CD, trecut prin propriul eu, devine universal.

Spiritul eminescian trece prin venele nobleței spirituale ale poetei. Iată de ce este de drept și prin vocație o continuatoare a spiritului și conștiinței eminesciene, spre folosul neamului românesc de pretutindeni. O deranjează și pe ea saltimbancii precum ìl intrigau pe Eminescu ,,Saltimbancii și nerozii".Mihaela CD, în accepțiunea sa îi acuză și îi deplânge în același timp pe ,,saltimbanci": ,,Bieți saltimbanci vă credeți permanenți" Face deci aluzie privind aceștia din urmă, că nu.conștientizează vremelnicia puterii, scurtimea și zădărnicia acestorcondiții.efemere.

Ìntr-un armonios ,, Balans poetic" face referiri revelatoare, usturătoare spre luare-aminte și îndreptare la ,, Bieți arlechini" ; ,,Porți închise" ; ,,Nu sunt zei".Aflăm din ,, Lagărul arlechinilor" că ,, ...traiul nostru-i zilnic amânat'' în timp ce ,,Greii lumii vând gogoși"

Să luăm aminte la vocea poetică a Mihaelei CD:,, Vântul schimbării bate-n univers/Și duios se țin aștrii de mână /Că vor să stea ìn lume și în vers/Pe albastră boltă să rămână"Ìnțeleg că noi suntem una cu ,,aștrii" cărora li se cuvine ,, Pe albastră boltă să rămână" Ceea ce propune poeta prin impresionantul demers poetic pe care tocmai l-am citat, nu e doar un motto, ci un adevărat dicton deschizător al filei sufletului său prin intermediul cărții!

Sub titlul ,,Preschimbare în bine" aflăm.despre uciderea a tot     ,, cu greutate"/ Și cu însângerate terapii" După cum spuneam ,,La casa de nebuni" a societății omenești cu nedrepte ,,orânduieli" terapia nu e una de bună intenție, dimpotrivă e ucigătoare...Drept răspuns poematic vine un blestem, dar nu unul obișnuit în exclusivitate cu tentativă negativă, ci unul și cu nuanță pozitivă, pașnică : ,, Și la bunătate fiți osândiți!"

Ne amintim de expresia populară: ,, cusută,cu ață albă..." Ei bine ìn cartea de față întâlnim titlul ,, Cusute-s cu ață de ghips" : ,, Dar nu se așteaptă vreodată/ Să zburde la suprafață/ Orori ce-s cu fața brodată/ Ce-au fost cusute cu ață "

Ingenioasă alăturare spre ilustrarea poemului, pictură digitală ,, MĂRUL DISCORDIEI" aparținând aceleiași artiste Mihaela CD. De altfel majoritatea poemelor sale se bucură de armonia ìngemănării artelor sale prin adecvată ilustrare.

Din capitolul ,,Comedia tragică" face parte poezia ,,Alaiul grotesc"care dezvinovățește pe cei care fiind victime ,,îngroașă alaiul lumesc":,, Dar cei ce-s nebuni nu poartă o vină/Decât că ìngroașă alaiul lumesc" E un determinism ìntre individ și mulțime prin reciprocitatea apartenenței și influenței.

Structura poeziilor poartă amprenta rigorilor clasice privind metrica, rima și muzicalitatea interioară a versului, ceea ce conferă profunzime, efecte emoționale și solemnitate poeziei.Este prezentă trimiterea la tradiție, cultură, dar nu lipsesc nici elementele moderniste și neomoderniste. De asemenea ironia fină și simțul umorului presară poeziile cu.un.plus de farmec și putere de receptare: ,,Nebunii se-ntrec ìn curse de foc/ Și-alunecă banii murdari ìn zadar/Se-ncinge folia și totu-i un joc/ Atât de perfid, agresiv și murdar/ Ce roata invârnte bătând pe loc" Prin motivul roții ce poate fi progres dar și.pedeapsă răzbate aluzia la lipsa dinamismului social, politic, economic, cultural , provocat anume pentru ca răii să-și ìmplineasscă interesele meschine potrivit metodei: ,,Dezbină și stăpânește..."

Poezia ,,Drumeți ìn nebunie" e formată din trei strofe a șase versuri fiecare. Rima fiind încrucișată e ìmbrățișată de rima versului de ìnceput și sfârșit: ,, scurt, știe, furt , fie, cort, nebunie"Utilizează ca element al rimei o diversitate de părți de vorbire cum ar fi adjectivul, verbul,substantivul.

Conștiința menirii poetice pe care poetul o dedică adevărului, dreptății, vindecării și prosperității societății, transpare și din versurile scrise sub titlul poeziei ,,Balans poetic" Iată întrebarea sa retorică: ,,Te-ntrebi mereu blocat de suspans/ Cum versurile mele-n mine cresc?!"

Majoritatea poemelor au strofele poeziei formate din patru versuri utilizând diversele forme cunoscute ale rimei.

,,Lagărul arlechinelor" ,expresia constrângerii firii, o abordare a ìntâlnirii relaționale ìntre concret și abstract:,,Se zbat să închidă minți deștepte"/, ''Căci am închis în.lagăre amare / Voința și dreptatea ce-o aveam"

 Dar iată că se-arată lumina speranței în ,,Inimi.unite pentru libertate" : ,,Uniți cu toții ne-am strâns într-un oftat/ Într-un convoi , Inimi și bunătate." Idealul prin care: ,,Și bunătatea pură va ìnvinge/ Căci inimile toate le-am unit!"

Se ìntrezăresc în abordarea poematică și elemente biblice sub titlul ,,Judecata din urmă"care ne duce cu gândul spre ,, Judecata de apoi" Manifestul poematic al poetei Mihaela CD, e unul de dimensiuni superioare privind impactul emoțional, ideatic și estetic.Un alt fel de ,, Împărat și proletar" decât cel eminescian, un manifest continuator, contemporan!

Dacă Eminescu se adresează cu vehemență, ca purtător al spiritului românesc, ca poet cetățean al celor: ,, Ei ìngrădiți de lege plăcerilor se lasă/ Și sucul cel mai dulce pământului îl sug..." Poeta Mihaela CD, ca exponentă a neamului romănesc a patriei mamă România, dar și a comunității românești din Montreal Canada precum și cu atașament pentru toți românii în context universal, este o voce poetică purtătoare a idealului de pace, libertate pentru1sănătatea pământului din timpul nostru. Îl iubește și-l apără cu cerul sufletului său.De aceea dezvăluie cu vehemență dar și cu iubire, militând pentru supraviețuirea planetei și a omenirii:,,Din toate legile cele făcute/Vă faceți scuturi pentru voi" Odată dezvăluite neregulile ,,nedreptei rănduieli" sperăm că aceasta va fi zdrobită în favoarea armoniei.

Motivul învierii, ca fiind o temelie a credinței creștine aparținătoare mai multor rituri religioase este prezent și în puterea cuvântului din poezia neobositei, talentate și de credință poetă Mihaela CD: ,,Pleacă rând pe rând sărmanii/ Spre cerul păcii să ìnvie/În van cred să scape hoțomanii/ Judecata din urmă o să vie!"

Poeta propune ca soluție de supraviețuire a condiției umane ,,Transfer la bunătate" : ,,Celui ce-are trebuință/ Bunătatea să-i transferi" Ne mai adresează poeta un îndemn sub titlul: ,,Iubiți-vă voi oameni"

Cu onor se raportează poeta Mihaela CD la viziunea filozofică blagiană când poetul ,, Semnelor vremii profet" se identifică cu idealul neamului.Astfel consemnează în cartea sa poeta ,, Profeția bunătății"

Apelul la divinitatea, care i-a dat de fapt și harul, transpare și sub titlul ce-o invocă: ,, Salvează-i Sfinte" : ,, Într-un brâu smerit de umilință/ Salvează-i te rog, Sfinte, de vrei!"

Drag cititor, simt că mă însoțești în clipa cuvântului ce adăpostește eternitatea spirituală a poetei! Nu ți-am.dezvăluit toate podoabele acestei cărți, un adevărat sanctuar sufletesc, un altar de rugăciune al cuvântului!Mă despart greu de acest taifas cu darul scrisului acestei doamne a poeziei Mihaela CD.

Pe când să închid vremelnic cartea, mă rețin acei mirifici , Fulgi de dor" dăruiți în cutia pandorei metaforice de romantica și totuși surprinzător de luptătoarea poetă:,,Și-,mi pare frig și-n suflet ninge/ Cu fulgi înaripați de dor!"

Ca om al timpului, poeta Mihaela CD Ìși propune ,,Proieçții de gânduri" sub titluri ,,Până când " , ,,Doamne să ne faci dreptate" sau mobilizatorul titlu ,,Să luptăm ca niște lei" , ,,Libertate și credință"

A venit și vremea răzvrătirii sugerată de , Răscoala sufletelor" Deci nu o răscoală obișnuită ca cea a țăranilor sau ale altor categorii sociale, ci una lăuntrică...,,Ce-aveți cu noi? Voi n-aveți nici un drept/ Să faceți gropi cu moartea pe lopată" Interesanță și inedită abordare a instrumentului de îngropare a vieții ca fiind purtător al morții...

Cu ,,Speranțe de bine", las poeta, mereu alături de oameni și de nevoile lor, să vă însoțească prin frumusețea adevărului, după cum ea însăși mărturisește, cu versul său: ,,Lăsați-mi versul să vă însoțească/ Pe-altarul vieții prin orice nevoi/Căci scrisu-v-am cu voie frățească /Să fiu alăturea mereu lângă voi"

 

Ana Munteanu Drăghici

Membră a Ligii Scriitorilor din România

Membră a Cenaclului Retro din Chicago

Președinta Cenaclului Literar ,,N. D. Cocea Anotimpuri" Sighişoara