NASA anunţă că a găsit semne care indică prezenţa apei pe planeta Marte

NASA a anunţat, luni seară, că au fost descoperite dovezi spectrale ale prezenţei sărurilor hidratate pe Marte, precizând însă că nu au fost găsite probe directe ale prezenţei apei în stare lichidă pe planeta roşie.

Savanţii americani sunt de părere că acele fâşii de sare hidratată - care au o culoare întunecată - ce apar pe scoarţa planetei Marte sunt în mod direct asociate cu fluxurile de apă care curg în mod periodic pe planeta roşie.

Datele transmise de sateliţii operaţi de NASA arată o serie de elemente de relief, care apar pe versanţii marţieni, ce sunt asociate cu depozitele de sare. Astfel de depozite de sare ar putea să modifice punctele de îngheţare şi de evaporare ale apei în atmosfera rarefiată de pe Marte, păstrând apa respectivă în stare lichidă suficient de mult timp pentru ca aceasta să poată să curgă la nivelul scoarţei marţiene.

Astrofizicienii au emis de mult timp ipoteza că aceste urme care apar sezonier pe Marte ar putea fi formate de scurgeri alcătuite din soluţii sărate.

"Acest lucru, cred eu, ne dă un indiciu asupra zonelor în care ar trebui să privim mai cu atenţie", a spus Alfred McEwen, cercetător principal al High Resolution Imaging Science Experiment (HiRISE), în cadrul University of Arizona din Tucson şi co-autor al studiului.

Întrebat dacă descoperirea anunţată azi e dovada de necontestat a prezenţei apei lichide pe Planeta Roşie, McEwan a declarat: "Aş spune aproape".

Cercetătorul Lujendra Ojha şi colegii săi de la NASA au prezentat această descoperire într-un articol publicat în Nature Geoscience.

Există numeroase implicaţii ale existenţei apei pe Marte, deoarece orice depozit de apă lichidă duce la o creştere considerabilă a posibilităţii ca microbii să fie prezenţi la suprafaţa acestei planete. În plus, pentru viitoarele echipaje de astronauţi care ar ajunge pe Marte, identificarea proviziilor de apă, la mică adâncime sub scoarţă, i-ar ajuta să trăiască pe planetă pe baza unor rezerve locale.

Oamenii de ştiinţă se întrebau de multă vreme dacă apa ar putea să existe în stare lichidă pe scoarţa lui Marte, în zilele noastre.

Nu este o teorie simplă, deoarece temperaturile de pe Marte sunt de obicei sub valoarea de zero grade Celsius, iar presiunea atmosferică este atât de scăzută, încât depozitele de apă lichidă ar trebui să înceapă să fiarbă la scurt timp după topirea gheţurilor.

Însă observaţiile efectuate în ultimii 15 ani, prin care au fost identificate rigole şi striaţii, care par că se modifică odată cu schimbarea anotimpurilor, au întărit aceste speculaţii.

Noile date transmise pe Terra de sonda Mars Reconnaissance Orbiter (MRO), operată de NASA, par să fi rezolvat acest mister.

Sonda MRO are la bordul ei un instrument, Crism, care poate să determine structura chimică a materialelor aflate la suprafaţa lui Marte.

Crism a analizat materialele din patru perimetre, în care se aflau acele fâşii întunecate, ce apar în lunile de vară de pe Marte, iar apoi dispar.

Instrumentul a descoperit că acele "linii recurente de pe versanţi" (RSL) sunt acoperite cu săruri.

Sărurile identificate - perclorat, clorat şi clorură de magneziu - pot să reducă punctul de îngheţ al apei cu 80 de grade şi rata de vaporizare de zece ori.

Această combinaţie de factori permite depozitelor de apă să rămână stabile suficient de mult timp pentru a se scurge de-a lungul versanţilor şi craterelor.Cu toate acestea, locul din care provin aceste surse de apă, care creează astfel de forme de relief pe Marte, nu este deocamdată cunoscut. MRO a analizat perimetre din regiunea ecuatorială, iar orice formă de depozit de apă din acele regiuni ale lui Marte, ce ar putea să existe sub formă de gheaţă, ar trebui să se afle doar la adâncimi mari.

O posibilitate ar fi ca sărurile respective să extragă apa din atmosferă. Roverul Curiosity a descoperit câteva indicii puternice care par să ateste existenţa acestui mecanism. Însă nici în acest caz savanţii americani nu ştiu dacă există rezerve de vapori suficient de mari în atmosfera marţiană pentru a determina producerea acelor scurgeri de apă de la nivelul versanţilor.

O altă teorie vizează stratul acvifer local care se dezmembrează la suprafaţă, însă această ipoteză nu oferă un răspuns viabil pentru fâşiile întunecate de săruri hidratate care se formează în vârful dealurilor şi munţilor marţieni.

Cercetătorii americani consideră că poate fi avută în vedere şi o teorie potrivit căreia acele fâşii întunecate se formează din surse diferite (de apă, n.r), aflate în zone diferite ale planetei Marte.

Joe Michalski, cercetător la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, consideră că anunţul făcut de NASA, luni seară, este deosebit de interesant, în special datorită implicaţiilor sale asupra existenţei potenţiale a coloniilor de microbi pe Marte, în perioada actuală.

"Ştim, din studii efectuate pe extremofilele de pe Terra, că formele de viaţă pot nu doar să supravieţuiască, ci şi să se dezvolte în abundenţă în condiţii care sunt extrem de aride, foarte saline sau în orice alt tip de mediu 'extrem' în comparaţie cu habitatul oamenilor. De fapt, pe Terra, oriunde găsim apă, găsim viaţă. Acesta este motivul pentru care descoperirea apei pe Marte, după cercetări de peste 20 de ani, reprezintă o chestiune atât de interesantă", a spus savantul britanic.

O consecinţă interesantă a acestei descoperiri constă în faptul că agenţiile spaţiale vor trebui să analizeze o serie de chestiuni suplimentare şi să ţină cont de locul în care vor trimite în viitor alte sonde şi rovere marţiene.

Normele acceptate în prezent pe plan internaţional precizează că misiunile spaţiale ar trebui să fie extrem de atente în legătură cu locurile de pe Marte în care vor să plaseze sonde şi roboţi şi în care există probabil apă lichidă.

Peter Grindrod, cercetător la Agenţia spaţială britanică, a explicat: "Principiile de protecţie planetară stipulează că nu putem să mergem oriunde se află apă lichidă, deoarece nu putem să sterilizăm navele noastre spaţiale suficient de bine, pentru a garanta că nu vom contamina acele zone. Aşadar, dacă un RSL este descoperit în zona de plasare a unui rover, atunci roverul nu poate coborî acolo. Este destul de ironic, mai ales pentru următorul rover al Agenţiei Spaţiale Europene, ExoMars, deoarece el a fost conceput pentru a căuta forme de viaţă".

                                                                            Iulian COZA

Salut Trecut - 17 august 1877 – Este descoperit satelitul plantei Marte, Phobos

Marte are doi sateliti, foarte mici ca dimensiuni, ce se numesc Phobos si Deimos dupa insotitorii din mitologie ai lui Marte. Satelitii sunt foarte slabi ca stralucire si, in ciuda observatiilor atente asupra planetei, nu au fost descoperiti decat in 1877, in luna august, de catre un astronom american pe nume Asaph Hall. Acesta observa planeta prin luneta de 66 cm in diametru de la observatorul din Washington. Primul satelit descoperit, pe 10 august, a fost Deimos. Dupa sase zile, a descoperit alt satelit, pe Phobos. Satelitii sunt foarte greu de observat din cauza apropierii de discul planetei care face sa dispara stelele slabe din preajma. Asaph Hall a avut norocul sa observe printr-un instrument mare si sa vada satelitii cand acestia erau la cea mai mare departare aparenta de planeta. Amandoi satelitii sunt situati foarte aproape de planeta si se rotesc foarte repede in jurul acesteia. Phobos se afla pe o orbita circulara, situata la numai 9376 km de centrul planetei. Viteza lui este atat de mare (2138 km/s) incat face o rotatie in jurul lui Marte in numai 7 ore 39 m (0,31891 zile). Mareele gravitationale dintre Marte si Phobos fac ca satelitul sa se apropie de planeta cu 1,8 metri pe secol. Peste aproximativ 50 de milioane de ani acesta se va prabusi pe planeta sau se va sfarama din cauza gravitatiei acesteia si va forma un inel.

                                                                                       Ionuţ Iuliu DRAGOŞ

Semnificaţii istorice pentru ziua de 4 august 2013

1792 - S-a născut poetul englez Percy Bysshe Shelley: “Crăiasa Mab”, “Revolta Islamului”, “Prometeu descătuşat”, “Apărarea poeziei” (d. 8 iulie 1822)

1857 - S-a născut istoricul şi teologul Augustin Bunea, membru al Academiei Române (d. 30 noiembrie 1909)

1859 - S-a născut scriitorul norvegian Knut Hamsum, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1920: “Rodul pământului”, “Cercul se strânge” (d. 19 februarie 1952)

1870 - S-a născut matematicianul Simion Sanielevici, membru de onoare al Academiei Române; a efectuat cercetări importante în domeniul ecuaţiilor diferenţiale (d. 12 august 1963)

1875 - A încetat din viaţă scriitorul danez Hans Christian Andersen: „Crăiasa zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului”, „Răţuşca cea urâtă” (n. 1805)

1900 - S-a născut Regina Mamă Elizabeth, mama Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. (d. 30 martie 2002)

1901 - S-a născut Louis Armstrong, trompetist şi cântăreţ de jazz, unul din exponenţii cei mai reprezentativi ai "Stilului New Orleans" în muzica de jazz executată în Chicago în jurul anilor 1920 - 1930 (d.6 iulie 1971)

1916 - A fost semnat, la Bucureşti, Tratatul de alianţă dintre România, pe de o parte, şi Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Italia, pe de altă parte, care prevedea, printre condiţiile intrării României în război de partea Antantei, şi satisfacerea dezideratului unirii cu ţara a teritoriilor româneşti anexate de Austro-Ungaria

1953 - A murit Francisc Şirato, pictor, grafician şi critic de artă; a parte din "Grupul celor patru", alături de Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu şi Oscar Han.(n. 15 august 1877)

1972 - A murit Victor Anastasiu, medic şi psihofiziolog; a a dus contribuţii originale la dezvoltarea medicinii aeronautice; a înfiinţat în 1920, Centrul de medicină aeronautică, unul din primele de acest gen din lume (n. 5 octombrie 1886).

1999 - Ministrul britanic al Apărării, George Robertson, a fost ales de către Consiliul permanent al Alianţei Nord-Atlantice pentru a-i succede lui Javier Solana în funcţia de secretar general al NATO

2007 - NASA a lansat sonda Phoenix, pentru a căuta semne de viaţă pe Marte.

Descoperire neaşteptată despre planeta Marte. "Sunt şanse mari să existe viaţă aici!"

Un studiu recent sugereaza ca Marte nu este o planeta moartă, ci dimpotrivă, are şanse mari să poată găzdui viaţa. Planeta Roşie seamănă cu Terra mai mult decât credeau până acum specialistii.

O echipa de savanti de la UCLA a cercetat peste 100 de poze facute de satelitii NASA, Mars Odyssey si Mars Reconnaissance Orbiter.

Acestea au aratat ca Marte este alcatuit din placi tectonice, asemeni Terrei, iar acestea produc cutremure.

Seismele au loc mult mai rar insa, o data la cateva milioane de ani, pentru ca aceste placi tectonice sunt inca primitive.

Insa existenta lor este suficienta pentru a-i face pe geologi sa se gandeasca serios la posibilitatea existentei formelor de viata pe aceasta planeta.

Cutremurele sunt esentiale pentru aparitia vietii, deoarece aduca la suprafata planetei carbon si alti nutrieti fara de care organismele nu pot trai, explica geologul An Yin.

El spune ca o parte din relieful martian seamana cu regiunile din Tibet sau California. O parte din muntii vulcanici de aici ar fi fost formati de aceste placi tectonice si de falii, asa cum s-au format insulele Hawaii.

Pana acum, oamenii de stiinta credeau ca numai pe Pamant exista asemenea forme geologice.

Marte gazduieste si cel mai lung si mai adanc canion din sistemul nostru solar. Valles Marineris are o lungime de 4.000 de km, adica este de 9 ori mai mare decat Marele Canion din Statele Unite.

Nimeni nu stia cum s-a format aici aceasta forma de relief, nsa teoria placilor tectonice, sustinuta de Yin, ofera o explicatie logica.

“Este socant ce am descoperit, dar este corect. Canionul s-a format la granita dintre placile tectonice si acestea se misca orizontal, asa cum se intampla si cu sistemul de falii de la Marea Moarta, pe Terra", declara Yin.

Pe Marte, cele doua placi s-au deplasat orizontal peste 150 de km. Acestea sunt probabil singurele placi tectonice de pe Marte, spre deosebire de Pamant, care are 7 asemenea placi, crede Yin.

In timp, mai multe placi ar putea sa apara si pe Marte, fisurarea scoartei fiind mai lenta din cauza dimensiunii mici a planetei, care nu dispune astfel de suficienta energie termala.

Studiul lui Yin a fost publicat in numarul din august al revistei Litosphere.

                                                                    IONUŢ IULIU DRAGOŞ