Manualul unic al eratelor neigenice

Dacă se consideră dascăli, profesorii ar trebui să fie primii care să dea cu pumnul în masă. Să refuze să predea după imbecilitățile unice redactate de editura ceaușistă a ministerului nonEducației, să intre într-o grevă profesorală prin care să refuze să predea la clasă „oricare” (!) rând primit pe post de manual de învățătură.

Sigur, pentru asta ar trebui să fie pregătiți precum profesorii de odinioară. Sau măcar pe sfert. Să nu aibă note de 2.90 la titularizări și ochi împăienjeniți, nu de nopțile pierdute în studiu, ci de vicii evidente. Să aibă fise proprii de studiu, să meargă la clasă siguri pe ei. Ori, dacă sunt conștienți că nu au veleități și har de dascăli, în sensul de formatori de minți, măcar nu ar trebui să stea cu ochii în catedră. Și să tacă. Pentru că, dacă vor accepta aceste manuale, chiar dacă nu vor preda după ele (vor mima să nu se supere „șefimea”), se vor face părtași imposturii ministeriale. Și nu vor mai avea nici o cădere morală să mai dea elevilor note ori calificative.

În fond, și elevii pot protesta! Iar la fiecare greșeală debitată la oră, se vor apăra invocând dreptul la „erate”. Pentru că, dacă ditamai ministerul corectează prostia tipărită cu erate, ba, dă de înțeles că pentru orice manual greșit se poate face o erată, nu e o problemă, de ce să nu aibă și ei dreptul de a-și „rectifica” necunoașterea, lipsa de studiu și indolența cu dreptul de a prezenta profesorilor, pe post de lucrări scrise, erate?!

S-a mers prea departe. O erată atașată unei cărți reprezintă oricum un lucru extrem. Și nu este firesc să vizeze o carte de școlire. Ce ar fi fost dacă volumele marelui Comenius, din care s-a dezvoltat pedagogia ca artă a învățăturii, ar fi fost corectate prin erate?

Lucrurile trebuie stopate. Altfel vom ajunge nu doar la erate atașate fiecărui manual, dar vom avea și un Manual Unic al Eratelor pe post de carte de învățătură. Poate și un conspect al acestora, să fie și mai accesibile în aprofundarea pe post de manuale. Ori o oră în programa elevilor. Chiar așa numită: „Ora de erate”. Sau „de rectificare”. Și nu este firesc. Pentru că nu orice poate fi îndreptat printr-o rectificare. Nu când este vorba de educație. Putem vorbi de erate fiscale, financiare, de revizuire a indicatorilor de te miri ce fel, dar nu în cazul manualelor.

Practic, editura de stat s-a decredibilizat. Și nu contează că a fost care cumva decredibilizată. Că o masă de omuleți verzi, o echipa tactică de diversiune „manualistă” (!), a fost infiltrată și a reușit să „lucreze” subversiv aceste manuale. Nu contează nici faptul că autorii vor fi dați în judecată. Este strict responsabilitatea ministerului. Care a preluat abuziv această îndeletnicire, a editării manualelor de învățătură… unică, ba, și-a asumat „perfecțiunea”. De care nu doar că s-a apropiat, dar s-a situat sub nivelul de jos al celui mai nefericit manual alternativ din zona privată care a apărut vreodată. Și nu mai are ce să caute pe piață cărții. Nu a aceleia de învățătură.

Da, dacă am mai avea timp și chef să facem haz de necaz, am spune să le lase așa. Să dea o circulată de afișat în clase: „Citiți pe invers!” Ce contează că inima e în dreapta, doar bate, nu? Adică suntem vii! Tagma este vie! Ca toată această umoare a imposturii, prostiei, fuduliei. Și bate, bubuie de-a dreptul în oribilități pe care nici nu ni le-am fi închipuit.

Cu un ministru agramat, manualele nici nu ar fi putut fi altfel. Iar peste timp, cu un învățământ în care „profesează” agramații, țara nu va putea fi altfel.

Profesorii reprezintă acum ultima redută. Dacă ei stau cu frunțile plecate, merg pe „genunche”, atunci suntem pierduți. Și dacă nu vor să protesteze ca profesori, să reteze această „pamblică” de impostură ministerială, măcar să nu uite că și ei sunt părinți la rândul lot. Iar odraslele lor vor fi educate într-o societate a eratelor. O societate care va uniformiza prin erate.

Și nici nu avem curaj să ne gândim cum ar fi stat lucrurile dacă acest minister, prin această editură unică, se ocupa și cu alte tipărituri. Formulare medicale, financiare, eventual cu tipăritul banilor noștri… Cum ar fi arătat o „erată” la un formular de sănătate, de viață și de moarte?

E drept, putem ierta. Cu o erată suntem fiecare dintre noi datori. Dar atunci, să le bată inima exact în locul în care au pus-o în cărți. Iar editura de stat a ministerului ar putea activa poate într-o zonă a tipăriturilor. Ca Editura Didactică a Hârtiei Igienice. Pentru că acolo eratele nu contează, înseamnă doar o cantitate mai mare… de consum.

 Cezar Adonis Mihalache – Natiunea