Prin vrerea marilor lichele,
românii-noată în belele!
Iată că
am ajuns să vedem și să auzim
în România pesedizată (mai exact, România penalilor dragnieni) ceea ce este de
neimaginat într-o democrație
neoriginală: după tăioasele și,
în același timp, perfect îndreptățitele critici venite din partea oficialilor europeni (în
principal din partea lui Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisiei Europene) privind gravele abateri ale
actualilor cârmuitori români de la normele europene ale statului de drept
(respectarea drepturilor cetățenești, independența reală a Justiției, separarea puterilor în stat), aceștia nu numai că nu și-au recunoscut vina și n-au promis revenirea grabnică la normalitate, întru
reducerea sancțiunilor ce vizează țara noastră, dar, cu grobiană mânie proletară, chiar au
trecut la contraatacuri ce urcă năucitor pentru românii cu scaun la cap de la
demisia cerută lui Timmermans de către preapenibilul Șerban Nicolae și până la vânturarea ROEXIT-ului (unde altundeva decât la
Antena3?!), idee azvârlită în spațiul public de triada Liviu Dragnea – Daniel Dragomir –
Marian Munteanu.
Adică, ce mai, o sinistră
triadă formată dintr-un lider politic cu îndestulătoare acte doveditoare de
megarăufăcător, un fost colonel SRI luat la întrebări incomode de DIICOT (l-am
numit pe D. Dragomir) și un
informator la fosta Securitate, fiecare dintre ei meritând din partea cetățenilor onești ai acestei țări să fie tratați cu dispreț, nicidecum cu atenția ce li se cuvine veritabililor formatori de opinie.
Evident, cu un plus de dispreț și silă pentru vătaful de Teleorman, despre care se știe că acționează
potrivit dictonului latin „Aut Caesar, aut nihil” (Ori Cezar, ori nimic).
Vasăzică, pentru el nu mai este cale de întoarcere și speranță
de căință, căci – având grijă să ne
înștiințeze că nu vrea să plece ca un prost din viața (de huzur, adaug eu) și din funcții – lesne se poate deduce că nu va ezita nicio clipă să
dea foc României pentru a-și
salva pielea de ultranelegiuit.
Și o va
face atâta timp cât camarazii de partid și potlogării se postează în jurul lui și-i cauționează
poziția decizională din
statul...paralel cu trebuințele
celor mulți, fapt pentru care
ipochimenul își permite ca, prin
intermediul unor jalnici trepăduși de teapa lui Iordache și Nicolicea, să schimbe legile și procurorii după cum vor mușchii lui (a se citi „după cum cer dosarele sale pe rol”),
să-i dea cu tifla președintelui
României, să facă din guvern o caricatură și, așa
cum s-a întâmplat pe 10 august, să transforme forțele de ordine în forțe de represiune, să fragilizeze relațiile cu Uniunea Europeană și SUA prin sfidătoarea încredere acordată în ultimul timp
unei Federații Ruse total vlăguită
de sancțiunile occidentalilor, prin
demararea procedurilor de rechemare a ambasadorului Statelor Unite la București (Hans Klemm le stă pesediștilor ca sarea în ochi pentru criticile aduse recentelor
derapaje din Justiție),
respectiv pentru neghioabele calificative întrebuințate de partea română la adresa Uniunii Europene și a oficialilor ei (inclusiv stupizenia cu demisia lui
Timmermans) și – nu în ultimul rând
– să devină respingător de lamentabil prin amenințarea cu ROEXIT-ul în felul următor: „Dacă nu ne lăsați să ne facem mendrele, ci mereu ne trageți de mânecă, ceea ce în termeni diplomatici se cheamă
amestec brutal în treburile noastre interne, atunci vom proceda ca britanicii! Mai
presus de banii voștri, care
de fapt sunt ai noștri și pe care nu-i vedem decât cu țârâita sau deloc (sincer, ne-am săturat până peste cap să
justificăm fiecare eurocent!), se situează libertatea noastră aparentă și independența noastră tradițională, chiar dacă ambele sunt cu cântec și se concretizează în bătuta pe loc...”
Tot ce se poate ca Partidul
Social Democrat (PSD), specializat în distorsiuni și manevre, să demareze în viitor procedurile plebiscitare
pentru ieșirea din Uniunea
Europeană, invocând stridentele inegalități dintre țările
membre, mai precis dintre statele apusene și celelalte. De parcă România ar fi avut vreodată același statut istoric cu Franța, Germania, Italia sau Spania, ar fi membru fondator al
acestui organism suprastatal și
ar avea o situație
economică înfloritoare. Sau și
mai și, de parcă țările apusene ar fi obligate să-și reducă vitezele motoarelor economico-sociale, până când
România, deocamdată producătoare și exportatoare doar de probleme (sociale, financiare,
juridice etc.), nu se va mai încăpățâna să ruleze cu frâna mentalităților și
năravurilor păgubitoare, ci își
va folosi toate energiile constructive (bogățiile minții,
solului și subsolului) întru reducerea decalajelor ce-o situează la
coada statelor din UE.
Da, dintr-o neroadă trufie
politrucianist-pesedistă putem să urmăm exemplul britanicilor, asta după ce atâția alții
s-au făcut luntre și punte ca
să fim acceptați în UE și NATO, dar forța economică, așezarea geografică și limbile vorbite de cele două popoare vor face ca
niciodată BREXIT-ul să nu fie pe picior de egalitate cu ROEXIT-ul. Bașca faptul că din ce în ce mai mulți britanici regretă ieșirea necugetată din UE și întreprind tot ce le stă în putință ca să revină în marea familie a europenilor inegal uniți.
N.B.:Nu-i imposibil ca
lichelele cu ștaif din PSD să
utilizeze referendumul „Familia tradițională”, după validarea acestuia, drept rampă de lansare
spre un ROEXIT la fel de tradițional
(sic!). Că doar prin ieșirea din
Uniunea Europeană, alde ăștia nu au
nimic de pierdut, ci numai de câștigat cu rușii, chinezii, turcii, arabii, coreenii sau oricine va
oferi mai mult pentru ceea ce le-a mai rămas românilor în această țară.
Sighetu Marmației,
George PETROVAI
3 oct. 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu