Am stat și m-am gândit de ce a ales poetul Alin Aurelian Vasilie acest titlu. Apoi citindu-i poeziile am constatat că este o subtilitate a poetului, un îndemn să-l citim, dar în același timp și un titlu ermetic pentru că nu toată lumea citește cu dicționarul în mână. Revenind la „panahidă”, conform DEX-ului este „parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă dar poate fi și o slujbă religioasă, cu cântări dedicate în Vinerea Paștilor morții lui Iisus Hristos”.
Poetul Alin Aurelian
Vasilie debutează la 30 de ani, o vârstă poetică ideală. Este absolvent al
Facultății de Litere și Arte Sibiu și are poezii și studii publicate în mai
multe reviste prestigioase. Câteva exemple pentru cititori, poezii în Antologia
„Unire și Cuvânt”, editura „eCreator” Baia Mare, în revista „Republica”, în
revista „Vâlcea Literară”, în „Studii eminesciene” și foarte multe studii și
eseuri la editura lui Ioan Romeo Roșiianu „eCreator”: https://revistarexpublica.files.wordpress.com/2024/01/rexpublica-4-2023-1.pdf, https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13151:magia-imaginarului-in-rusoaica-si-lolita-1&catid=14&Itemid=117, https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13190:magia-imaginarului-in-rusoaica-si-lolita-2&catid=14&Itemid=117, https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13148:putem-vorbi-de-onirism-la-caragiale&catid=14&Itemid=117, https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13143:urmuz-si-caragiale&catid=14&Itemid=117, https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13147:marea-schisma&catid=14&Itemid=117, https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13192:despre-pecetluire&catid=14&Itemid=117, https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13232:despre-antihrist&catid=14:eseistica&Itemid=117, https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13099:despre-nedreptul-iov&catid=14&Itemid=117, https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13152:despre-cain-si-neamul-sau-1&catid=14&Itemid=117 https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13153:despre-cain-si-neamul-sau-2&catid=14&Itemid=117 https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13188:despre-cain-si-neamul-sau-3&catid=14&Itemid=117 https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13189:despre-cain-si-neamul-sau-4&catid=14&Itemid=117 https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13098:despre-post&catid=14&Itemid=117 https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13081:aspecte-ale-imaginarului&catid=14&Itemid=117 https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13231:tragicul-in-gluma-si-insuportabila-usuratate-a-fiintei&catid=14&Itemid=117 https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13241:cunoasterea-in-gluma-si-cel-mai-iubit-dintre-pamanteni&catid=14&Itemid=117 https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13246:credinta-in-gluma-si-cel-mai-iubit-dintre-pamanteni&catid=14&Itemid=117 https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13275:gnoza-sau-despre-invatatura-primara-a-bisericii&catid=14&Itemid=117 https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13278:dragostea-in-gluma-si-cel-mai-iubit-dintre-pamanteni&catid=14&Itemid=117 https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13338:fiara&catid=14&Itemid=117 https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13356:sacrificarea-mielului-de-paste&catid=22&Itemid=128.
Poetul din orașul Unirii, Alba Iulia, începe abrupt
cu poemul „Poezia a murit!”, în
care poetul spune direct starea de fapt a poeziei românești, despre „mucegaiul
arghezian” care se întinde cu repeziciune în lumea literară și tot ce înseamnă
poezie contemporană, de unde și titlul atât de dur: „...Criticul filosofează despre lumină... „cu
lanterna pornită, sughițând în pat!/ O lume a literelor ce aduce a mahala/ Discuții intelectuale despre nimic... –uri/
,,Lumea arde și baba se piaptănă” zice proverbul.../ Pixul scriitorului nu mai are venin, iar lumea merge din rău
în mai rău,/ Căci dacă tu,
scriitor, te mulțumești cu resturi și mai dai și din coadă/ La salutul celor mari... ai zilei.../
Atunci și lumea aceasta spânzurată
de copac îți va cere ție obol”.
Aceleași angoase,
neliniști, îngrijorări (oare patologice?) le întâlnim în poemul în proză
„Manifest”, unde poezia este muribundă: „ Îi priveam cum trec
pe stradă, tot mai goi, tot mai abătuți,
tot mai singuratici, tot mai de neînțeles. Păreau grăbiți și totuși mergeau
alene de parcă nu cunoșteau direcția sau sensul drumului pe care mergeau. (...) Îi priveam atent cum trec
pe stradă, tot mai cinici, tot mai scârboși în exprimare, tot mai ușuratici,
tot mai grăbiți. Ei ziceau că scrisul lor nu are un sens anume sau vreun scop. Mă
uitam și eu, le citeam versurile, scuipam a lehamite și închideam latrina,
pardon, cartea. Priveam pe
stradă și... pe la colțuri... încă un poet dorea să-și vândă pentru vreo
sută-două carnea operei sale la primul venit - primul servit. Păreau grăbiți, -
se-nțelege - voiau să o vândă cât mai repede pe Muribunda”.
Un fapt constatat de mine chiar zilele trecute la
ședința unui cenaclu, tinerii vin spre cititori cu o poezie tristă, cu poeme în
care moartea este așteptată cu seninătate, în care limbajul este dur, aproape
echivalent cu vorbirea de azi dintr-o mahala sau pe paginile de socializare. Pentru
Alin Aurelian Vasilie, pesimismul
este o stare de spirit prezentă în aproape cele cincizeci și una de poezii. Și
totuși un licăr de speranță îl vom întâlni în poezia „2034 ori în
„Micropropus”: „Mai lasă-mă și tu inimă în pace/ mută-ți
coloanele de spini pe alți trandafiri”
(„Strigăt”); „În înserare, valurile mării privesc nepăsătoare/ omul și dorința
lui de a fi zeu/ târându-se pe pământ și mâncând țărână” („Valurile Mării”);
„nu mai știu cine sunt/ trebuie să mă uit în buletin sau în cartea de
identitate/ noi n-avem identitate proprie/ ne-o dă statul/ suntem botezați cu
numere personale unice(CNP)/ suntem îndosariați frumos curat electronic/ de la
cartea vieții la cartea de identitate/ de la om la obiect/ se caută resurse
umane/căci și omul e astăzi o resursă / deci un obiect” („Alienare”); „sunt
imperfect/ un om defect/ în capul meu se mișcă gânduri dezacordate de la sistem/
sunt dintre proli/ un asasin/ vinovat de crimă-gândit / demult/ îmi amintesc
cum eram/ și cum erați/voi /frumoșii nebuni ai marilor orașe/ nu mai am
speranță/ aștept/ministerul iubirii mă va găsi” („2034”); „Vă voi da firele
mele de păr ascuțite ca ale ariciului/ să vă faceți perii din ele/ cu care să
vă scărpinați orgoliul și mândria din inimi/ Vă voi da fruntea mea albă și
brăzdată de șanțuri/ și gândurile voastre își vor lepăda hainele de piele/ și
se vor prinde unele de altele într-un vals atât de suav/ ca o idee în soare/ Vă
voi da ochii mei căprui/ cu care veți putea vedea dincolo de aparențe/ dincolo
de realitate/ dincolo de taine/ înspre adevăr/ Vă voi da urechile mele cu care
veți deveni surzi la zgomotul lumii și al haosului/ interior/ nu veți mai putea
auzi altceva înafara muzicii sferelor/ Vă voi da gura mea și poate că printre
atâtea/ înjurături/ insulte/ blesteme/ veți rosti o poezie/ sau/ poate/ o
rugăciune/ Vă voi da gâtul meu să îl faceți scară spre cer/ Vă voi da trunchiul
să vă puteți hrăni cu lumină în loc de pâine/ Vă voi da mâinile mele mici și
sensibile ca să nu mai puteți/ vreodată/ să puneți mâna pe arme și să faceți
războaie/ Vă voi da picioarele mele ca să puteți fugi cât mai repede din orice
rău și nedreptate/ V-aș da tot din mine dacă aș putea/ să văd cum lupul și mielul/ pasc/ în pace/ alăturea”
(„Micropropus”).
Pentru a înţelege mai bine cum „vede”, cum percepe poezia Alin Aurelian Vasilie, vă îndemn să
citiți și poeziile „Principii de estetică”, „Autofăurirea prin logos”, „Elogiu
poeziei”, ori „Ars Poetica” (una dintre ele): „Pe unde a trecut scrisul meu au
rămas numai/ ruine/ Moliile mele aduc noaptea peste tot ce/ ating/ Muribunda
își desface țoalele fiecărui/ cerșetor/ Pușca mea de vânătoare trage după
fiecare/ mort”.
Interesante sunt și
alte teme propuse de autor, scrise în stil propriu, fără menajamente, direct,
ceea ce fac ca volumul să fie unitar, valoros, fără suișuri și coborâșuri,
adică o poezie de calitate care surprinde plăcut, la debutul său editorial.
Câteva titluri se impun a fi amintite: „În stilul lui Ion Barbu”, Vacanță la
mare”, „Căderea lui Lucifer”, Revolta lui Napoleon”, „Crăiasa Zăpezii”, „
Copilăria”, „Pentru o Evă viitoare” și „Dor de Cristian”.
Și ca să nu vă faceți
o părere „bacoviană” despre Alin
Aurelian Vasilie, deși mediul diferă la cei doi, închei spunând că tânărul
poet, chiar dacă vine obosit de la muncă știe să iubească nu numai poezia: „...Cel
mai grav e când te îndrăgostești de o femeie la prima vedere/ e ca și cum ai
juca baba oarba și ai prinde moartea în brațe/ O chema Cristina/ o ciută zveltă
și înăltuță cu pielea ca marmura de carrara/ și părul ruginiu ca o zi de
toamnă/ desigur că era foarte frumoasă căci vorba aia/ necazul nu-ți iasă-n
cale fără să se-mbrace-n țoale faine/ e citat din clasici în viață nu vă
obosiți să-l căutați pe net” („Biografism”).
Încerc să mă feresc
de vorbe mari, dar cred că avem în față un mare poet în devenire, iar semnele
sunt bune, calitatea studiilor dobândite și lectura consistentă, cât (mai ales)
dragostea nedisimulată pentru Poezie, care a devenit, vrând-nevrând, iubita lui
„cea de toate zilele”. Și așa cum spunea Novalis, „poezia vindecă rănile create
de rațiune”, nu-i așa, Alin Aurelian Vasilie?! Felicitări, te vom urmări cu
atenție în continuare!
GELU DRAGOȘ, U.Z.P.R.
Felicitari!
RăspundețiȘtergere