luni, 6 august 2012

POESIS - Liliana LAZĂR


Mărturii

Un vânt de primavară
mi-a sărutat încheietura mâinii.

  rogi
să-ţi vorbesc.
Răgazul străzii,
îmi încarcă simţurile
cu  zvâcniri marmorate
de irişi şi micşunele.

Trăiri  înzefirate,
ne învăluie tâmplele,
răcorindu-le zbaterea fină.

Îți încarc urmele,
cu flori de liliac sălbatic.
Aştept.

Pe  podul palmei s-a aşterunt tăcerea.


 Invitaţie  la regăsire

Îndrăzneşte!
  afli de ce mă doare sufletul
primavara, când aud
cum se topesc zăpezile, în streşina casei.

Te  aseamăn
zborului în filigran,
şerpuind  dincolo de cuget.

Îndrăzneşte!
  afli de ce mă arde timpanul
seara,
când menestrelii florilor de gheaţă,
luptă fantastic
în cerdacul casei.

În  trunchi de arbore
mă regăsesc chilimbarul timpului.

Îndrăzneşte
  înţelegi de ce căutăm mereu,
drumul mai greu
spre  primele primăveri fulguite.

Dor de zbor

  mă visezi visul,
în  pădurile, culegătorilor de rouă,
rătăcit.

  mă visezi vîntul,
pe trupul împănat, în curcubeu,
uitat.

  mă visezi bucuria
zborului întârziat,
în  neprețuitele zvâcniri.

  mă visezi copilăria
gata să cuprindă
cu  aripile mici,
dorul  păsării.

Indigo

Ani la rând
am căutat aura mâinilor tale
pe  pânze ruginite
timpul a  aşternut prefeţe gotice,
în  tuşe indigo.

Zile la rând
mi-am articulat fiinţa
pe  spatele arcuit al timpului,
cu  mişcările arcaşului
sedus de  propiriile-i săgeţi.

În  anotimpuri întârziate
dau  răgaz artei
  înnobileze firida existenţei
curbându-ne voinţa spre interior.

În căutarea senzualităţii

Sub pleoapele tale,
tăcerea
părea adormită.

M-ai  imaginat
poem cu cercel de perlă,
Vermeer în căutarea
senzualităţii pure.

Mi-ai refăcut sufletul după
miile de chipuri,
în oglinda cărora mă asemănam
cu  formele dăltuite,
dintr-o palmă deschisă.

M-ai vrut
Hăţiş de vise, roind
într-un păienjeniş,
de  forme
şi  puncte.

Nu-ţi  pot fi linia vieţii.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu