Deputatul UDMR Gabor Kereskenyi din Satu Mare a iniţiat un
proiect de lege pentru anularea accizei la rachiurile de fructe în limita a 50
de litri pe an, deoarece aşa a făcut şi Ungaria. Ideea nu este bună, deoarece
vom fi şi noi sancţionaţi de Comisia Europeană. Soluţia cea mai corectă pentru
viitor ar fi obligarea proprietarilor de pălincii (cazane, alambicuri,
distilerii, fabrici de alcool) să se autorizeze ca antrepozit fiscal.
Acciza la pălincă a fost introdusă în 2007, când am aderat la Uniunea Europeană, şi de atuncia tot crescut, ajungând la 11 lei pentru un litru de pălincă la gospodari şi 22 de lei pentru cei care distilează în cazanul propriu mai mult de 200 de litri de pălincă pe an. În judeţul Maramureş, se produce foarte multă pălincă, cifrele estimative indică 1,3 milioane de litri, dar socotind în mare că ţăranii produc cel puţin zece litri de pălincă pe an, cifra minimă este 2,5 milioane litri. Dar oare câţi plătesc acciză?! Unu la sută, ceea ce este foarte puţin, practic acciza pentru pălincă nu ajunge la bugetul de stat, ci se întâmplă ceva pe traseu. Ţăranii nu pot plăti 11 lei pentru un litru de pălincă, pentru că majoritatea consumă alcoolul în familie, nu îl vând, ceea ce ar justifica neplata accizei. Statul ar trebui să pună acciză în acest caz şi pe vinul produs de gospodari pentru nevoile casei. Şi pe tutunul cultivat de fumători în grădina lor. Acciza la rachiurile de fructe ar trebui plătită doar dacă marfa este comercializată. Aici apare problema că pălinca a devenit marfă de contrabandă, cu reţele foarte bine organizate. Fentarea statului începe la cazan, proprietarii încasează acciza de la gospodari, dar nu o mai varsă în bugetul de stat. Statul i-a transformat pe cazangii în colectori de accize, fără să aibă un sistem de a-i verifica. Fără chitanţier, fără borderou şi decontare. Unul se lăuda că a câştigat un miliard de lei vechi în anul 2013 - iată unde merge diferenţa de 99%!
Legea 273 din 2009 prevede că nu se accizează consumul
propriu de pălincă, dar legea nu se aplică, ci Codul Fiscal, care impune pentru
gospodari acciză redusă, de 50% din cea standard, care de la 1 septembre 2013
este de 1.000 de euro pe hectolitrul de alcool pur, cu condiţia ca băuturile
alcoolice să nu fie vândute. Este imposibil să verifici acest lucru! Guvernul a
mai dat o hotărâre, nr. 613 şi normele de aplicare prin OG nr. 16 din 2013, dar
tot nu a putut pune ordine în sistem. Milioane de gospodari pun fructele la
fermentat şi duc borhotul la “fabrica de sfinţi”. Cînd începe sezonul
pălinciilor, satele şi văile miros a monturi. Se face pălincă la negru şi
Direcţia Generală Antifraudă Fiscală se face că nu vede ce se întâmplă.
Inspectorii vamali merg în control inopinat la pălinciile înregistrate şi mai
dau cîte o amendă de 20.000 de lei. Legea prevede închisoare pentru pălincerii
care o încalcă!
Evaziunea fiscală în domeniul pălincii, horincii, rachiului
de vin, tescovinei nu poate fi controlată, statul are legi, dar nimeni nu le
respectă. Soluţia europeană nu este liberalizarea producţiei la negru, ci
controlul strict. De la 1 septembrie 2013, acciza a crescut de la 3,75 euro la
5 euro/l. Calculele sunt clare. Randamentul prunelor este 6-8%, se scot
frunţile (aldehidele, esterii) şi cozile (alcoolii superiori, acizii,
furfurolul) şi rămâne inima, 90%. Pălinca ar trebui valorificată ca produs
tradiţional pe piaţă, aşa cum se întâmplă cu whisky-ul, şi ar avea toată lumea
de câştigat. Eliminarea accizei ar aduce milioane de voturi, dar nu rezolvă
problema.Preluare Graiul Maramuresului
Nicolae GOJA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu