Eu nu vreau să cred în stereotipuri şi cel mai mult mă
supără când generaţiile care trec au falsa impresie că, în urma lor, nu vor
veni unii la fel de buni, însă nu se grăbesc să facă ceva în privinţa asta.
Chiar dacă mă pregătesc să intru în anul al treilea de facultate iar emoţiile
s-au dus de tot, îmi amintesc cum începeam şcoala, de fiecare dată, cu sufletul
şi mintea pline. Îmi doream ca vacanţele să ia sfârşit mai repede, să mă întorc
şi să intru de a doua zi, dacă se putea, în pregătirile pentru olimpiade. În
liceul de provincie în care eu am învăţat ştiam ce înseamnă dotările
insuficiente, spaţiul prea mic pentru noi toţi, dar şi presiunea de a fi cei
mai buni şi de a pleca spre facultăţi de top, pentru ca părinţii şi profesorii
noştri, rămaşi acasă, să fie mândri de noi.
Pentru politicieni.
Investiţiile în educaţie se văd în 10-15 ani, atunci când copiii care au
beneficiat de manuale noi termină şcoala şi se integrează cu succes pe piaţa
muncii, sunt implicaţi social şi conştientizează efortul care a fost depus
pentru binele lor. Însă mandatul unui politician ţine cel mult 5 ani, iar un
calcul simplu ne arată imediat faptul că educaţia nu poate deveni una dintre
temele pozitive în campaniile electorale. Ghiozdanele electorale, dacă aţi
auzit despre ele, sunt o găselniţă de moment şi s-ar putea să nu aibă impactul
dorit.
Pentru părinţi.
Ştim că, în mod normal, fiecare părinte îşi doreşte tot ce e mai bun pentru
copilul său, însă aţi auzit despre asociaţii de părinţi care au luat atitudine
pentru că şcolile în care învaţă copiii lor nu sunt renovate de ani buni, nu au
putut împărţi manuale noi şi nu îşi pot susţine elevii performanţi? Şcolile fac
parte din comunitate, chiar dacă se află sub administraţia statului, iar
comunitatea poate lua singură atitudine. Asociaţiile de părinţi pot depune
proiecte europene, pot atrage finanţări sau pot da, pur şi simplu, o mână de
ajutor. E cineva dispus să facă asta pentru copilul său?
Pentru asociaţiile
studenţeşti. Dacă problema învăţământului non-universitar terţiar sau
colegiile post-liceale sau facultăţile fără bac au deranjat atât de mult
comunitatea studenţelor veritabili, de ce sunt atât de puţine reacţii?
Asociaţiile studenţeşti au responsabilitatea de a lua atitudine atunci când
legea educaţiei este modificată. Dacă sunteţi de acord cu această schimbare,
tot vrem să vă auzim, înainte de balul bobocilor şi de seria de proiecte de
imagine care ne aşteaptă în toamnă.
Pentru Consiliul
Naţional al Elevilor. Reprezentanţii elevilor s-au întrecut în a ura un an
şcolar bun şi în judecăţi de valoare despre importanţa învăţământului, chiar şi
atunci când acesta se află în cea mai mare criză din ultimii ani. Poate a
intervenit tinereţea, poate lipsa de timp... sau lipsa de mentori.
Pentru elevi.
Dacă ar fi să ne luăm după cifre şi rezultate, răspunsul în ceea ce-i priveşte
pe elevi trebuie să ne pună pe gânduri serios. Cu toate acestea, nu înseamnă că
nu avem şi elevi performanţi, care fac mai mult bine imaginii ţării noastre
decât orice campanie plătită cu bani grei. Încă de la vărste mici, elevii
trebuie să fie conştienţi că nu există o altă cale de a avea succes şi de a
rămâne un om integru toată viaţa în afara educaţiei, care începe acasă, se
continuă la şcoală şi este şlefuită de societate. Ştim cu toţii vechea zicală
potrivit căreia cine “are carte, are parte” şi nu s-a grăbit nimeni, până acum,
să o contrazică. Chiar credeţi că e momentul să o facem noi?Preluare http://adevarul.ro/educatie/scoala/pentru-mai-educatia-prioritatee-1_5416c8690d133766a825b363/index.html
Ade Jelescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu