Poate o să vă surprindă, armata nu mi s-a părut o povară.
Poate vi se pare ciudat, la regiment mi-a plăcut ordinea. Cînd tata m-a condus
la autobuz, într-o dimineaţă devreme, mi-a spus: Ai grijă, să nu mă faci de
ruşine! Timp de un an şi patru luni, spusa lui mi-a fost ordin de front, cu
toate aberaţiile care se întîmplau. Unii sufereau precum cîinele în lanţ,
strigau în dormitor: Hai liberare! Vremea a trecut şi m-au lăsat la vatră. Nu
am devenit un mare artilerist, dar port şi acum în fire ordinea. Timpul
ţăranului din mine a căpătat calendar, program de lucru, ziua avea farmecul
dimineţii, al miezului zilei şi al serii. Admiram purtarea semeaţă a
militarilor. Şi încă ceva: am învăţat să respect ierarhiile, nu slugărnicia.
M-am ales şi cu o întărire a demnităţii, cu perseverenţă în depăşirea
adversităţilor. Spiritul acumulat nu s-a împăcat cu ideea civililor la
conducerea armatei. Da, venea după mine pilitura de fier a timpului scufundat.
Apoi m-am obişnuit cu ideea, ba chiar m-am dumirit că aşa este bine, mi s-a
democratizat şi mie părerea.
Dacă armata o văd doar la paradă, mi-s mai aproape
poliţiştii şi jandarmii. M-am lecuit de trecut, nu mi s-a părut ciudat că o
femeie a fost la conducerea poliţiştilor maramureşeni. Nu mă puneţi să dau
raportul în Ministerul de Interne, că nu ştiu ce se întîmplă dincolo de uşile
capitonate. Privesc ceea ce este la vedere. Aşa mi s-a arătat şi mie doamna
ministru de interne Carmen Dan, cu înfăţişare plăpîndă, cu privire tandră, de
actriţă la Studiourile Buftea, cu mersul graţios, tot timpul, mai nou,
îmbrăcată elegant, cu haine asortate, care-i sporesc feminitatea. Ea comandă
generali!
Peste Poliţia Română a căzut năpasta cu poliţistul care a
călcat în gropi. Cîteva zile de agitaţie, ameninţări, scotociri prin
biografiile superiorilor. Fapta poliţistului este odioasă. Personajul a tras
cortina şi se vede trista realitate. Un strigăt: această instituţie necesită o
reformă reală! Este atît de încîlcită realitatea încît renunţăm la descifrarea
ei şi spunem: asta-i situaţia. Ori tunăm cu critici: uite cum dorm în bocanci!
Unde-i siguranţa cetăţenilor? Ascultăm statistici, hoţii, violuri, loviri. Mă
încearcă un sentiment de aşezare cînd aud că poliţia a prins făptaşul în două
ore. Onor Poliţiei Române! Dar a mai rămas, din păcate, povestea cu miliţianul
care i-a spus păgubitului: prinde-l pe hoţ, adă-l aici, că-l amendăm noi. Cazul
poliţistului a inflamat lumea politică, se strigă demisii pe nume, se invocă
ţara civilizată în care, în asemenea cazuri, cade capul de sus. Care-i acesta?
Doamna ministru a cerut ca vreo doi şefi să facă pasul înapoi. Atîta i-a
trebuit sociologului Pieleanu! Şi-a procurat o fermitate tăioasă, cu propoziţii
scurte, pentru a-i reproşa doamnei ministru tocmai gingăşia, feminitatea şi
părul prins la spate, ca o profesoară în recreaţia mare. De ce doamna ministru
a folosit un ton rugător şi nu un ordin? Mai lipsea controlul ţinutei, dacă
este închis la gaică ori are pantofii făcuţi.
Cînd se întîmplă ceva deocheat, se porneşte furtuna care
acoperă şi haosul de la guvernare. Zău, ce au făcut într-un an de zile? S-au
străduit să-şi redistribuie puterea. Se cere restructurarea guvernării. Doamna
ministru nu renunţă la tandreţe. Generalii respectă ordinele. Doamna ministru
mai are probleme cu un microfon pus într-o priză. În urma scandalului cu
poliţistul, unii vor să o schimbe. Dar şi ea se roagă de alţii să facă un pas
înapoi. Cred că lumea s-a schimbat. Revăd un film cu Ioana d’Arc, îl urmăresc
pînă acolo unde Fecioara din Lorena îi conduce pe generali spre victorie, căci
povestea cu arderea pe rug n-are nici o tandreţe. Încolo e politică, iar ţara
se pregăteşte de Centenar.
Autor: Gheorghe Pârja
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu