Moțiunea ca spectacol

de Gheorghe Pârja

De Ziua Limbii Române, social-democrații au vrut votarea moțiunii de cenzură, pentru a sancționa guvernul liberal condus de Ludovic Orban. Deci, luni, 31 august, a fost zarvă mare în Parlamentul României. Lumea românească, în foarte mare parte, nu a manifestat interes față de această formă democratică de luptă politică. Problemele arzătoare la ordinea zilei sunt cu totul altele. Începând cu pandemia. Continuând cu deschiderea anului școlar și cu grija zilei de astăzi. Unii au crezut că va fi o zi de răscruce recentă. Dar a fost o răscruce inventată. Un fel de sondaj de opinie. Să afle, fiecare dintre forțele politice, pe ce mizează la alegerile locale. S-a mimat o suspendare a ședinței Parlamentului. Liderul pesedist a strigat catalogul pentru a vedea dacă există cvorum. În timp ce un lider liberal vorbea, o parte a sălii huiduia. Se înțelege cine.

Mișcări de trupe parlamentare televizate. Este invocat binele poporului. La început, udemeriștii au jucat la două capete. Au promis cvorum, fără a ridica mâna. Se vede că UDMR și minoritățile s-au dat cu puterea. PSD, laolaltă cu ALDE și Pro România nu au reușit să strângă cvorum pentru moțiune. În sală au fost 226 de parlamentari, în timp ce minimul era 233. Prin urmare, moțiunea nu a fost votată. Cineva spunea că moțiunea nu a trecut prin trădarea lui Ponta. Liderul pesedist amenință cu excluderea celor indisciplinați din partid. Numai că absenții și-au făcut rost de certificat medical. De aici, un spectacol intern de partid. Un comunicat semnat de Ciolacu spune că „unii în loc să-și facă datoria față de români, au ales trădarea.” S-a dat lista trădătorilor la moțiune, care au salvat guvernul Orban. S-a spus că Marcel Ciolacu a fost trădat de oamenii lui Dragnea.

Moțiunea face parte dintr-un exercițiu al democrației. Depinde cum și în ce fel este folosită. Este o instituție juridică constituțională. Doar că cea din Ziua Limbii Române a părut multora suspectă. Că a fost depusă nu pentru a răsturna guvernul liberal, ci să argumenteze alegerea lui Ciolacu ca președinte al PSD. Cum dorința s-a întâmplat, Ciolacu a fost ales, iar moțiunea putea primi virtuți de spectacol. Au început reproșurile din toate părțile. Tăriceanu, vechiul liberal, îi judecă pe liberali pentru cumpărarea de parlamentari. Oare cum se face acest comerț? Ce se dă pentru a primi? Spune liderul, care a sprijinit moțiunea, că nu se dau neapărat bani, ci locuri în consilii de administație, posturi consulare etc. O seară întreagă s-a discutat la televiziuni traseismul politic. Unii l-au tratat cu părere de rău că nu a fost stopat, alții au fost fermi cu această boală a democrației.

Poate că trecerea politicienilor de la un partid la altul este oarecum firească într-o lume liberă. Important nu este că se face, ci de ce se face. Dacă motivul este necurat – bani, șantaj, avantaj – este de condamnat. Dacă motivul e din convingere – răzgândire, oportunism – atunci poate interveni înțelegerea noastră. Judecați singuri, oameni buni! Insistentul Ponta, cel care a sprijinit moțiunea, susține că a fost un blat între PSD și PNL. Dacă ar fi adevărat, mi se pare o batjocură pentru cei mulți, care investesc încredere în partide politice. Ar fi încă o pată de neșters pe obrazul clasei politice. Bunii cunoscători ai economiei aduc în discuție chestiuni care ne schimbă perspectiva de analiză. Cică piețele financiare au mizat că moțiunea de cenzură nu va trece. O schimbare de guvern pune pe gânduri investitorii, și așa puțini din cauza pandemiei.

Ce să mai crezi? Pentru ce s-a făcut acest spectacol politic? Eu încerc un răspuns: pentru cucerirea puterii! Avem la îndemână observații pentru felul cum guvernează liberalii. De multe ori inconsecvent și ezitant. Guvernul nu a convins până la capăt. Un ministru de finanțe, suficient de eliptic, un ministru al Educației, fără anvergura momentului și un ministru al Culturii, retras într-un tablou suprarealist. Nici pesediștii nu au convins, adică nu au avut o idee salvatoare. Dacă ar fi trecut moțiunea, ce ofertă de Executiv aveau? Eșecul moțiunii naște o întrebare: de ce pesediștii și aliații nu au putut face un cvorum? Și multe altele. Părerea mea: nu cred că acum era nimerită o schimbare de guvern. Avem alegeri, pandemie, an școlar. Dar constituțional, moțiunea continuă. Nimeni nu și-a adus aminte de Ziua Limbii Române.