vineri, 15 octombrie 2021

Mama


Am crezut în al său cuvânt, dar m-am înșelat. Confirm și știu că mama este o mincinoasă! Pe-ntreg pământul cât ai căuta, n-ai putea găsi o ființă că ea. Firavă, suavă, un fir de floare aleasă ar părea, dar nu, nu este deloc în realitate așa. Mereu zâmbitoare, vocea blândă, ochii mari strălucitori de parcă întreg universul în ei se oglindesc. N-ai zice nicicând că această persoană poate fi cu totul altfel! Ani la rând a reușit să mă păcălească, în fiecare zi, nenumărate minciuni pe care le-am crezut.

Ajuns acum destul de mare, altfel viața o percep. Am să spun întregii lumi, mama-i cea mai mincinoasă! Știu că mulți citind aceste rânduri, vă gândiți că e revoltă, sau o rană în adâncuri, dar nu-i deloc așa.
M-am trezit în miez de noapte, mama nicăieri în casă. Mă ridic din pat grăbit, o frică adâncă m-a cuprins. O văd pe mama stând la masă, privea în gol, parcă pierdută.
-Ce faci mama? spun în șoaptă.
-Am venit ca să beau apă.
Mă ia în brațe și mă strânge, un oftat cu greu îi scapă.
- Hai la somn, puiuțul mami.
Nu trecu prea multă vreme, de la școală când mă-ntorc, în căsuța noastră mică, doi străini mirați mă privesc. Discută-n șoaptă cu a mea mamă, de parcă n-ar trebui s-aud. După spune că sunt prieteni și încredere în ei să am, dacă cumva se-ntâmplă mai mult timp ca să lipsească. Pentru mine sunt străini, nu vreau cu altcineva să stau! Dar părere mea nu prea conta. Se așază încet pe pat, parcă nu mai este ea! Se întinde și suspină, ochii încet își închide.
- Ce-i cu tine? Te simți bine?
- Da iubire! Sunt doar puțin obosită! Dacă dorm puțin, îmi revin!
Eu o cred și-ncerc să nu derajez, îmi văd de treburi, dar mai mereu spre ea privesc. Nu trec zile multe și sirene se aud, au venit acei "prieteni" să o plimbe cu mașina. Așa au spus și m-au convins, că a mea mamă, în scurt timp a revenit. Dar de atunci, mama-i tot mai obosită și de multe ori veghez somnul să îi fie dulce, să o văd iar cum zburdă.
Într-o zi o oarecare, o văd cu capul rezemat în palme.
- Dragă mamă, ești bine?
- Sunt bine, dragul meu!
- Plângi cumva? De ce ești tristă?
- Nu plâng dragule, mi-a intrat ceva în ochi!
- Stai să văd, poate pot să scot!
Mama își șterge ochii și obrajii înlăcrimați.
-Cred că a fost o musculiță, dar am scăpat acum de ea!
Dimineața îmi pune-n față o felie de dulceață și o cană de lapte dulce, cum știe ea că-mi place. Pe la amiază o gustare și mă-ndeamnă să mănânc, însă pofta nu îmi vine și aproape să refuz, dar mereu ea mă convinge. Cum? Nici eu nu știu. Înainte de culcare ceva bun îmi pregătește și mă pune iar la masă. Nu-nțeleg de ce nu vrea cu mine să mănânce. Mai mereu îmi repeta, că ei nu îi este foame, c-a mâncat chiar înainte. Supărat și abătut în ziua următoare, o urmăresc prin casă pas cu pas, mama nimica m-a mâncat!
Multe, multe ar mai fi de spus, dar prefer să mă opresc. N-am vrut decât să vă confirm, mama e o mincinoasă!
Până la urmă cu toții veți vedea că o mamă, o mamă-i cea mai mincinoasă!

Autor: Raul Alexandru MITRUȚI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu