de Gheorghe Pârja
Nu mi-a ieșit din minte marea paradă de la Moscova,
care ar fi vrut să amintească de capitularea Germaniei hitleriste din mai 1945.
S-au împlinit 77 de ani de atunci. Dar actualul lider rus, Vladimir Putin, a
înclinat balanța victoriei spre războiul din Ucraina. Cum spuneam recent,
fiecare popor are dreptul, chiar datoria, să-și cinstească istoria cum crede.
M-am întrebat, prin vreme, de ce noi nu am fost invitați la parade moscovite,
că doar ostașii români au luptat alături de cei sovietici până în Munții Tatra.
Cele două cimitire, român și sovietic, sunt alături și stau mărturie la Zvolen,
și despre jertfele noastre. Mă bizui pe afirmațiile istoricului Florin
Constantiniu, care exclama cu amărăciune: nimic de sărbătorit de noi la 9 mai!
Ultimul război continuă să fie văzut prin ochii învingătorilor.
Ceea ce am învățat noi la școală se dovedește a fi o
istorie frântă, pe dos, o istorie amară. Acum când trecutul poate fi judecat cu
calm, ajutați de multe documente de arhivă, ne dăm seama că, în privința
istoriei recente, am crescut deformați. Realitatea era în culise. Informațiile
adevărate circulau în regim de samizdat. Pentru curajul de a le spune în
public, mulți știutori au îndurat ani de pușcărie. Ce victorie sărbătorim la 9
mai?, s-a întrebat istoricul într-un excelent articol din revista „Istorie și
civilizație”. Care 9 mai? A, Ziua de 9 Mai 1877, când Kogălniceanu a anunțat pe
scena istoriei: „Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare! Suntem
națiune liberă și independentă!” Aflăm că 9 mai 1945 a fost o înscenare
sfidătoare a lui Stalin, nemulțumit că nemții capitulaseră doar în fața
Aliaților occidentali. Conducătorul de la Kremlin a cerut o nouă ceremonie,
pentru ca “germanii să mai capituleze o dată și în fața trupelor sovietice.”
După cum se știe, noi, românii, am fost excluși de
la ospățul victoriei. Ba am fost puși să plătim și despăgubiri de război
Moscovei. Și totuși cu ce ne-am ales? Se spune că ni s-a dat Ardealul, cel
furat prin Diktat în 1940. Pământul românesc al Ardealului a fost eliberat, în
bună parte, de armata română. Am uitat de momentul Carei, 25 octombrie 1945?
Da, Ardealul a revenit la România. Dar au rămas alte teritorii românești despre
care nu se mai vorbește în termeni clari. Ba sunt motiv de discordie între
românii din provinciile furate și conducătorii statului adoptiv. Cinismul
sovieticilor a fost fără margini. Stalin l-a invitat pe Regele Mihai la
ceremonia de la Moscova, când a fost decorat cu Ordinul Victoria. Apoi i s-a
cerut abdicarea. A fost alungat de pe tron de bolșevicii lui Stalin. Care și-au
instalat în România trimișii și cozile de topor, și au distrus elitele
politice, științifice și culturale. Ne-au adus colectivizarea, care l-a
dezlipit pe țăran de pământ.
Cu un prilej, l-am întrebat, la Chișinău, pe domnul
Mihai Ghimpu, era președinte interimar al Republicii Moldova, de ce nu merge în
Piața Roșie? Mi-a răspuns: „Pe mine nu mă leagă nimic de Moscova. Acolo merg
numai învingătorii, ce să caute învinșii?” Se vede că noi, românii, cum aprecia
istoricul Constantiniu, am fost distribuiți de diabolicul regizor (care se
schimbă din când în când) într-un rol secundar. Deși jertfa românească pe
frontul de Vest este evidentă. A se vedea Cimitirul militar românesc de la
Zvolen. Noi ne-am visat învingători. Pe când cei puternici, văzând lumea
printr-un ochean întors, ne-au socotit învinși. Crudă lecție am primit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu