luni, 30 mai 2022

”Despre Libertate” cu George Orwell. Spune oamenilor ce nu vor să audă

 


Consider că George Orwell ar trebui recitit de fiecare dată când democrația și libertatea sunt puse în pericol de măsuri punitive, de propagandă, tezism și ideologie, fie că acestea sunt în slujba totalitarismului, restricțiilor pandemice sau stării de criză, ca urmare a războiului. Autorul britanic ne-a lăsat, ca și testament, setea de libertate și adevăr a omului, indiferent de ce spune statul, partidul, serviciile secrete sau presa năimită. Am recitit cartea ”Despre Libertate” a lui George Orwell și mi-am reconfirmat pozițiile pe care le-am avut întotdeauna, de a fi contra-curentului, de a fi altfel decât majoritatea și de a avea curajul de a spune Nu, când toată lumea spune da. La Orwell, statul și partidul sunt inamicul cetățeanului. Libertatea și adevărul nu face casă bună cu statul, partidul, serviciile secrete sau presa angajată, aceasta e concluzia tuturor scrierilor jurnalistice ale lui George Orwell. Toate cărțile scriitorului britanic, de la ”Omagiu Cataloniei”, ”Ferma animalelor”, ”1984” sau ”Zilele birmaneze” sunt manifeste ale dorinței de libertate și adevăr a omului supus opresiunii interesului și gustului comun, indus și impus de către statul controlat de clasa conducătoare. Când omul gândește cu propria rațiune și spune altceva decât spune majoritatea, atunci acela este un om cu adevărat liber, care iubește adevărul și urăște minciuna. Este mărturia pentru libertate lăsată moștenire de George Orwell. În cartea ”Despre Libertate”, care este o suma de apoftegme. maxime și definiții, George Orwell ne explică opoziția societății epocii sale față de publicarea cărților sale. Romanele ”1984”, ”Ferma animalelor” sau ”Zilele birmaneze” au stat ani de zile în sertarele editurilor fără ca nimeni să aibă curajul să le publice. Orwell a fost respins de numeroase edituri, iar apariția cărților s-a făcut pe cont propriu, declanșând odată cu apariția lor, adevărate scandaluri internaționale, pentru că numitorul comun al societăților este tocmai conformismul și ascultarea orbește de interesele statului și partidului, fie că este numit așa-zis democratic, socialist sau fascist.

Cheia democrației este tocmai puterea individului singular de putea spune Nu la ce propune majoritatea și statul, fără să aibă consecințe. Apărarea democrației cu instrumente totalitare este de fapt tot o formă de tiranie. Dreptul de a nu fi de acord cu ceea ce spune majoritatea și statul este anticorpul unei democrații sănătoase. Când toți suntem obligați ca să gândim la fel și să facem tot ce ne spune statul și puterea conducătoare, degeaba se mai numește societatea democrație, pentru că de fapt trăim în fascism sau comunism. Într-o astfel de societate denumită democrată, Orwel ne spunea că ”e un sclav cu o aparență de libertate care este mai rea decât cea mai crudă scalvie”. George Orwell a surprins genial creșterea dependenței omului de mașină și a criticat robotizarea societății, ca o formă de anihilare a individualității și libertății personale. Cu cât semănăm mai mult între noi, cu atât suntem mai puțini originali și liberi. ”Dacă libertatea înseamnă cu adevărat ceva, atunci înseamnă dreptul de a le spune oamenilor ce nu vor să audă”. Diferența dintre democrație și totalitarism o dă de fapt dreptul individului de a fi altcumva și altceva față de majoritate. Când simțul comun obligă simțul personal nu mai este democrație, ci dictatură. Anihilarea individualității este totalitarism. Democrația nu poate fi apărată cu metode totalitare pentru că atunci nu mai poate fi numită democrație, ci tiranie. Libertatea și adevărul nu se pot apăra cu poliția, serviciile secrete și tancul, pentru că atunci societatea democratică își pierde caracterul liberal și se transformă într-o tiranie. În această paradigmă orwell-iană, teoria ”societății deschise și dușmanii ei” cade? ”Relativa libertate de care ne bucurăm depinde de opinia publică” ne spune Orwell. A fi contracurentului opiniei publice este o formă de sănătate morală în democrație. ”Lucrul de care este nevoie e dreptul de a tipări ceea ce cred oamenii că este adevărat, fără a trebui să se teamă de intimidări sau șantaj din nicio direcție” pentru că dorința de libertate și adevăr este esența naturii umane, care vrea să trăiască într-o societate liberă.

O societate democrată este cu adevărat așa nu pentru că se numește democratică, ci doar când cetățeanul este liber să spune nu, să afirme total opusul față de ce spune majoritatea și statul, fără să suporte consecințe punitive pentru ceea ce gândește și face, altfel decât comunitatea. Pentru că atunci când democrația se transformă treptat în totalitarism datorită intereselor clasei politice, economice și serviciilor secrete, ”omul de pe stradă va simți…că libertatea spiritului este la fel de importantă și are la fel de multă nevoie să fie apărată ca și pâinea lui cea de toate zilele”. Mergând pe conceptul paradigmatic a lui George Orwell, atunci când statul și majoritatea îți va spune ”Stai acasă dacă îți pasă”, tu ca individ liber trebuie să ieși imediat pe stradă, în parcuri sau la pădure, iar atunci când toate informațiile provenite prin mass-media sau pe toate canalele oficiale de stat îți urlă în ureche ”Slavă Ucraina”, tu să ieși în piața mare și și să strigi în gura mare: ”Slavă România”. Puterea vrea să ne facă să credem că există o incompatibilitate dintre libertate și fericire. Ni se induce ideea de către stat, că pentru a fi fericit trebuie să renunțăm la libertate. ”Eroarea este să crezi că sub o guvernare dictatorială poți fi liber în interior”. Cartea ”Despre Libertate” este testamentul lui George Orwell pentru ce trebuie să faci ca cetățean și persoană singulară și individuală de a salva și a apăra libertatea și a spune adevărul într-o societate democrată. Reacția punitivă a statului și majorității la ce spui ca individ și cetățean este testul de turnesol, dacă trăiești cu adevărat într-o democrație.

Ionuț Țene

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu