„Când un stat îi face așa ceva unui fost președinte, să-i fie de bine!”. Așa a tunat și a fulgerat Traian Băsescu după ce a refuzat să evacueze vila de protocol la expirarea celor 60 de zile de când, în mod oficial, i s-a comunicat că a pierdut drepturile de care beneficia ca fost președinte al României. Uitând sau, mai bine zis, făcându-se că uită, că respectiva decizie vine după ce s-a dovedit că a fost colaborator al Securității regimului partidului-stat.
Nu este prima oară, în aceste (de-acum peste) 60 de
zile pe care le-a avut la dispoziție pentru a se muta în apartamentul pe care
deja l-a achiziționat, când președintele de lugubră amintire pozează în
hăituitul numărul 1 al nației. Debutul în această (im)postură fiind făcut
imediat ce i s-a adus la cunoștință că pierdut dreptul la protecția SPP, precum
și de alte drepturi de care beneficia ca fost președinte al României.
Ce-i drept, pe undeva, avea și Amiralul Dezastrului
Național ceva dreptate, dacă ne gândim că actuala conducere a respectivei
instituții fusese căftănită cu mânușițele sale. Implicit, de deplina egalitate
în fața legii a tutor cetățenilor României. Numai că, în cazul de față, nu
putem în niciun caz să vorbim despre un abuz al SPP, ci pur și simplu despre
aplicarea fermă, unitară și nediscriminatorie a literei și a spiritului legii.
Ceea ce, între noi fie vorba, nu prea a stat în uzanțele regimului ultra-abuziv
și consecvent nedemocratic pe care Traian Băsescu l-a gândit și l-a pus în act
în odiosul deceniu al dublului său mandat prezidențial.
Iar dacă ne referim la uimirea pe care o afișează
atunci când constată că „un stat așa ceva îi face unui fost președinte”, l-aș
invita pe cetățeanul Traian Băsescu să își aducă aminte ce i-a făcut el statului
români în cele două mandate când tăia și spânzura acolo, sus, la Palatul
Cotroceni! Bunăoară, atunci când se plânge că firma care trebuie să îi livreze
mobila de bucătărie îl amână până prin august – ceea ce, recunosc, nu este un
lucru prea corect – poate că ar trebui să se gândească la faptul că un asemenea
comportament exprimă și o anumită lipsă respect față de cetățean și de
drepturile sale, care a fost una dintre emblemele politicilor sociale ale
dictaturii sale. Și acesta este doar unul dintre contra-argumentele pe care
orice om cu bun simț și cu scaun la cap le poate aduce citind declarațiile
strofocate ale ex-președintelui Traian Băsescu. Cel mai grav contra-argument
fiind dat de modul în care fostul președinte a compromis ideea și idealul unei justiții
profesioniste și independente, transformând-o într-o mașinărie de măcinat
destine și de hărțuit conștiințe demne, verticale.
Cât privește furia care îl încearcă, acum pe cel
care se vede lăsat cu ochii în soare și chiar blamat de către indivizi care, cu
niscai ani în urmă, îi pupau cu sârg mâna cu care semna să li se acorde
favoruri și bănet, încerc să îl înțeleg, dar nu pot! Și nu pot să îl înțeleg
și, cu atât mai puțin, să îl cred, pentru că tocmai el, Traian Băsescu, a fost
cel care i-a ales și i-a cultivat, în vreme ce, în anii murdari ai regimul său,
oameni de înaltă calitate morală și profesională erau târâți prin tribunale,
fiind în mod diabolic hăituiți de către procurorii și judecătorii „cu Traian
Băsescu în suflet”. Că, astăzi îi numește „lichele” pe asemenea indivizi, asta
nu mă miră, dar ar fi cinstit din partea lui Traian Băsescu să recunoască,
măcar acum, că a știut de la început ce le poate pielea unor asemenea specimene
și de aceea i-a și ținut aproape.
În definitiv, nici nu ar trebui să ne mai mire prea
mult faptul că foștii săi lingăi îi întorc spatele sau chiar îl hulesc,
fiindcă, de fapt, ei nu fac decât să îi urmeze exemplul. La urma-urmelor, să nu
uităm că e Traian Băsescu, alias Petrov, turnător dovedit al Securității și
produs emblematic al politicii de cadre a partidului-stat a fost cel care,
odată înscăunat la Cotroceni, a comandat și a supervizat Raportul care definea
vechiul regim ca fiind unul „nelegitim și criminal”.
Mușcând, așadar, mâna pe care, până în decembrie
1989, a lins-o cu mult sârg. Și cu beneficiile aferente, bineînțeles!…
Șerban
CIONOFF, UZPR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu