Medalion literar Adrian DONCA

 

Fericit și friguros tablou

(autor Adrian Donca)

 

 

Îți înțeleg povestea și crisparea din privire

Căci am călătorit pribeag și eu același timp

Al iernilor cumplite, geroasă amintire,

Infrigurat și zgribulit în case anotimp.

 

Când noaptea frigul aspru împletea pe geamuri

Ciudate forme, ca pe o pânza de atlas

Și sufletul scotea pe nări cetoase fumuri

Din vatra focului mocnit în sine, atâta cât a mai rămas.

 

Lucirea chinuită din lampa afumată

Ce adâncea neclarul din colțuri și unghere,

Voind să dea lumină, de grindă agățată,

Sporind în taine locul cu umbre pasagere.

 

Cu vatra rece într-un colț pierdută,

În conservare și îmbrățișată de-a frigului tutelă,

În seri cu-aureola lămpii susținută

Sclipind metalic, soba, ca o permanentă stelă.

 

În crepuscul drumul troienit spre școală,

Printre tufani albiți de roua înghețată

Nevoitor printr-a naturii reci urzeală,

Peregrin fiind, însingurat, prin neaua spulberată.

 

În școală frigul, irizant sticlind pereții,

Din sobe ce căldura nu îndrăznea să bată

Mai mult de palma dascălului în zorii dimineții

Și becul parc-avea căldura condamnată.

 

Iar d„,-ncălzire” primind câte o palmă,

Ce-ți încălzea obrazul, roșu ca de foc,

Și mâna care-ți provoca această traumă,

Umplând în sufletu-acelui, căldura și mândria la un loc.

 

Acum, umblând în amintiri prin căi pierdute-n ceață

Febril și cu emoție, imagini caut cu ardoare

Și-aș vrea să văd pe geamul încălzit, spectaculoase flori de gheață,

Și -n casa luminoasă, fuioare de umbre schimbătoare.

 

Aș vrea să-mi văd colegii din nou în curtea școlii-nchise,

Și dascălii ce au plecat,certându-ne din nou.

Dar toate acestea pentru mine sunt proscrise

Rămase în memorie ca fericit și friguros tablou.

 

 

 

ATUNCI CÂND VISELE PRIN ARIPI – POEZIA SE ÎNVEȘNICEȘTE ÎN NOBLEȚEA SUFLETULUI

(fragment, autor Vasile Bele)

 

Adrian Donca (n.a. - proaspăt debutant în revista „Din vatra satului”, fondator și redactor-șef Vasile Bele), ne oferă prin versurile sale un univers poetic extraordinar. Lumea poetică este destul de complexă, dar atunci când tinde spre perfecțiune sau excelență, ne copleșește, ne emoționează, ne pătrunde și ne dă o stare de spirit profund. Lecturând frământările de suflet ale poetului deja debutant, asta am simțit. Și, nu o spun de laudă. O spun pentru că așa/asta am înțeles din poeme. Nichita Stănescu, spunea că „poezia este o stare de spirit”. Extraordinară, una dintre definițiile poeziei, deși, ea, poezia, suportă un număr nelimitat de definiții – fiecare avându-și, până la urmă, punctul lui de vedere, nu-i așa?

Mă bucur să spun că am găsit în Adrian Donca un poet autentic, puțin întârziat, dar niciodată nu este prea târziu. De ce spun „puțin întârziat”? Pentru că, garantat, altul era în acest moment drumul Domniei Sale, dacă-și continua visarea poetică. Adrian Donca, era undeva pe-un piedestal. Sus! Era cunoscut și recunoscut. O dovadă în plus că fiecare avem steaua noastră norocoasă, sunt și aceste vorbe, pe care mi le asum... Autenticitatea poeziilor – adevărate frământări de suflet – se remarcă din prima clipă. Visul prinde aripi, iar, ea, poezia,se adâncește în limpezime de mir. Prinde profunzime în galaxii de stele și muze, iar Erato, acum, zâmbește, fericită, continuându-și veșnicul dans, bucuroasă și fericită, că a mai sosit la apelul de seară, un poet – Adrian Donca.

Aprecierea profundă și respectul suprem sunt clar evidențiate, căci, azi, steaua norocoasă a poetului Adrian Donca, și-a descoperit strălucirea. Nimic nu este întâmplător. Deși, toate drumurile au un rost și duc spre ceva sau spre undeva. Azi, aici, poetul și-a început urcarea. Rostul muzelor sau/și al izvoarelor de muze se împlinește, precum un ritual. Ritualul își are rostul său foarte bine determinat într-un context tradițional. Aici, nu vorbim despre tradițional, dar vorbim de un ritual poetic – oameni, locuri, fapte, autenticitate, vrednicie, curaj, pricepere, dibăcie, desăvârșire. 

Toate acestea, vor prinde contur, cât de curând, zic eu, iar Domnia Sa, emoționatul poet, curând ne va chema să fim alături la sfințirea actului de naștere, pentru primul său „copil literar” – adică, pentru volumul de versuri ce se află în pregătire. Felicit și am toată considerația, și pentru poet și pentru poezia sa. Nicolae Steidhardt, „Monahul de la Rohia”, rostea printre minunăția altor vorbe că: „Dăruind vei dobândi!”.  Da! Dăruiește și-ai să moștenești raiul, dar când ai raiul tău aici pe pământ, este un lucru excepțional. Adrian Donca, prin autenticitatea universului poetic oferit, își ridică aici pe pământ, propriul rai. Iar, din punctul meu de vedere, raiul Domniei Sale este poezia, familia, credința, rugăciunea, biserica.

Prinde aripi! Zboară. Visează. Trăiește clipa – „Carpe diem”! Fii puternic și privește doar înainte. Urmează-ți Calea. Este un drum presărat cu bucurie și emoție. Dar, răsplata ta, înmiită îți va veni înapoi, spre noblețea sufletească. Scrie. Scrie așa cum simți. Deschide-ți aripile și înveșnicește-te cu izvoarele muzelor, cu mirul și potirul. Lasă-ți sufletul să vorbească, tu fii pregătit doar cu pix și hârtie. Dumnezeu ne are în grijă pe fiecare. Bine ai venit în lumea literară – o lume curată (dacă dumneata vrei să fie curată), o lume sinceră (dacă dumneata dorești să dăruiești sinceritate din sinceritatea dumitale), o lume a frumosului încununat și pictat cu lumină de aur.

Scrie ce simți pentru că sămânța este deja semănată. Ia, seama, însă, că vin și „mai puțin pricepuții” (cei care știu de toate și, în definitiv, nu știu nimic!), cei care doar încurcă, decât descurcă și din invidie, nerespect, neprietenie își vor avea propria lor poveste... inventată, doar să te doboare. Dumneata, întâi crede în ce faci și te asigur că faci bine, ești pe drumul drept. E adevărat, mai urci, ba și cobori. Mai virezi spre stânga, alteori spre dreaptă. Uneori zâmbești. Alteori întristarea te cuprinde.

Dumneata, să ai un singur scop – urmează-ți visul. Ascultă sinceritatea glasului de rouă, bea din fântâna cu apă cristalină, adunată din culorile de curcubeu. Adună sau culege frământările sau starea care te curprinde. Creează emoție în jurul tău. Fii sincer, întâi, cu tine. Răsplătește-i pe toți cu prietenie – și luptă pentru dreptate.

 

 

 

Vasile Bele - Chiuzbaia, 27 mai 2022

membru fondator și redactor-șef al revistei „Din vatra satului”;

secretar al Cenaclului literar ”Petre Dulfu” Satulung;

membru în Asociația Scriitorilor din Maramureș, președinte Florica Bud;

membru în Cenaclul literar „Nichita Stănescu”, aparținător Centrului cultural al M.A.I.;