de Gheorghe Pârja
Astăzi, pe cele două maluri ale Prutului se
cinstește Limba Română. Atât la Chișinău, cât și la București, atmosfera nu are
aura sărbătorii. Deoarece dincolo de Apă se prefigurează spectrul războiului,
iar noi ne împiedicăm de legi ale învățământului, care pun sub semnul
întrebării învățarea temeinică a limbii române. Nu-mi explic ce gânduri
noduroase le cutreieră prin minte celor care tocmai ar trebui să pună limba
română prima în catalog. Pe acest subiect s-a scris mult, ministrul a fost scos
la tabla națiunii, s-a prefăcut că înțelege doleanțele profesorilor,
părinților, elevilor, dar am un sentiment de nesiguranță că Limba Română va
avea dreptul să unească românii, nu să-i dezbine.
Nu pricep de unde viziunea liderilor români. De ce
nu învățăm nimic de la francezi? Unde în statul-națiune limba națională este
una pentru toți. Cum să vă conving că limba română este primordială? Mi-am adus
aminte de o poveste spusă de regretatul meu prieten, academicianul Nicolae
Dabija, poet important al literaturii noastre. Eram la Sighetul Marmației. La
masă, Ana Blandiana, Solomon Marcus, Ioan Pintea. Atmosferă destinsă și
distinsă. Vorbeam mai ales despre soarta Limbii Române dincolo de Prut. Despre
revista cu același nume, alcătuită de Ana și Alexandru Bantoș, care se
confruntă, prin vreme, cu multe neajunsuri. Când a fost amenințată cu
dispariția, poetul, omul de cultură Gheorghe Mihai Bârlea a găsit resurse
financiare în România. Așa că revista își continuă apariția. Are ca îndemn
crezul marelui lingvist basarabean Eugen Coșeriu: „Prin limbă, omul își
manifestă tocmai identitatea sa istorică și, când vorbește altă limbă, își
asumă, cel puțin provizoriu, o altă identitate, identitatea istorică a celui cu
care vorbește.”
Nicolae Dabija ne spune o întâmplare cu aură de
miracol. Era prin noiembrie 1989, iar guvernarea de la Chișinău organiza o
manifestare dedicată aniversării Marii Revoluții din Octombrie. Urma să aibă
loc o paradă în Piața Marii Adunări Naționale. Mii de basarabeni s-au hotărât
să blocheze intrarea tancurilor în Piață. Tancurile huruiau și înaintau spre
mulțime. S-au desprins dintre oameni câțiva scriitori: Grigore Vieru, Nicolae
Dabija, Leonida Lari. Lumea a început să cânte, când i-au văzut că pornesc spre
tancuri. Militarii din tancuri au rămas stupefiați. Erau soldați ai armatei
sovietice. Dabija se adresează unui căpitan de tancuri.
Cu o lună în urmă, în Piața Centrală din Tbilisi, au
fost uciși 39 de oameni. Doriți această crimă și aici?, strigă Dabija.
Tancurile s-au oprit. Scriitorii au început să vorbească mulțimii. Au început
să recite versuri. Cineva le-a făcut o tribună pe un tanc. Au recitat din
cărțile lor, dar și din creația marilor poeți români. Din Nichita Stănescu, cu
acea rugăciune închinată poporului român („Doamne, apără poporul român”), din
Adrian Păunescu, cu al lui frate grănicer căruia i s-a tras granița peste
genunchi. Și o poezie de Ana Blandiana, care pur și simplu a întors tancurile
din loc. (Ana Blandiana asculta povestea pe care o auzea pentru prima dată).
Poezia era scrisă pentru Basarabia. Pentru acel moment astral.
Tancurile și-au oprit motoarele. Tanchiștii erau
fascinați de puterea cuvintelor. Poezia începe așa: „Se-aude, se-aude, se-aude/
Din azi, din ieri, din mereu/ Murmurul, sângele, gândul/ Poporului meu/ Noi nu
ne-am lățit peste nimeni/ În tulbure-al gloriei ceas/ Stă frunza în codri
ciulită/ Să-i dea din primejdie glas/ Stă iarba cu săbiile trase/Iar tu
libertate apari/ Din temniți vegheate mereu/ Martori ne sunt munții mari/”. Și
așa mai departe. Când Dabija a terminat de recitat poemul, tancurile au făcut
cale întoarsă. Nicolae îi spune autoarei: „Ana, tu cu poezia ta ne-ai ajutat.
Cu ea am obținut o mare victorie. Nu știu dacă, undeva pe glob, niște poeți au
câștigat o asemenea bătălie. Da, o victorie cu ajutorul Cuvântului. Nu cu
rachete și arme sofisticate. Printre tanchiști erau și basarabeni, cunoșteau
Limba Română și au înțeles schimbarea lumii.”
Da, nu uitați, astăzi se cinstește Limba Română pe
cele două maluri ale Prutului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu