O atmosferă de sfârșit de lume cuprinde Europa. Unde o lume parcă lovită cu leuca-n cap începe să facă totul mecanic, ca într-un film de la începutul cinematografiei, sacadat, țeapăn, de păpuși mecanice, cu mecanismul neuns. O veselie silită, mahmură, lipsită de obiect. Trăim deja din amintiri, nu ne mai putem imagina viitorul, dar nici nu mai avem puterea de a ne împotrivi unui destin ce pare decis de multă vreme. Nu „abundența”, nu lipsa grijilor, nu viața ușoară ne-au adus aici. În ciuda aparențelor, NICIODATĂ viața nu a fost ușoară în Europa. Chiar și abundența este o aparență. Iar în Estul Europei, cu schimbări radicale de sistem politic, a fost chiar un infern, în anumite perioade.
Nu, totul se petrece pentru că ne-a fost
distrusă voința de a lupta pentru drepturile și libertățile noastre, de a ne
apăra realizările, făcute cu sudoarea frunții. Abundența este rezultatul muncii
noastre. Acum suntem deposedați de tot ce ne aparține, și pentru asta nu am
fost pregătiți niciodată! Am căzut în sclavie, și nu mai avem scăpare. O putere
demonică, puterea banilor, s-a dezlănțuit împotriva umanității. Ce va urma,
cine pe cine va anihila, banul, umanitatea, sau umanitatea, banul, e greu de
spus. Deocamdată umanitatea pierde. Rușinos!
Cât despre România, ea râde, cântă și
dansează, într-o hidoasă slujbă de înmormântare. Asta a mai rămas din
demnitatea noastră de români, și de oameni. Dumnezeu să ne ierte! Deși nici
măcar noi, dacă ne-am trezi din acest delir, nu ne-am ierta.
Autor: Constantin Gheorghe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu