V-ați gîndit vreodată pînă unde merge prezumția de nevinovăție? Teoretic, pînă la Dumnezeu – fiindcă mai sus nu se poate.
Dar haideți să vă pun la încercare. Să zicem că eu
asist pe stradă la momentul în care personajul X își înjunghie mortal pe stradă
victima, ajung în fața instanței și declar ceea ce am văzut. Judecătoarea
(fiindcă la ora asta „dreptatea” este împărțită de femei) reține din declarația
mea că găina face ouă și, din lipsă de probe, îl achită pe criminal.
Pînă în momentul pronunțării, acuzatul beneficiază
de prezumția de nevinovăție. Dar eu știu că el este un criminal. După ce
judecătoarea oarbă (orbirea are trei cauze: banii, ordinele primite sau
prostia) îl achită, inculpatul este pentru toți un nevinovat – dar eu știu că
este un criminal.
Din lipsă de „judecători” care să condamne, țara
asta este plină de nevinovați dar eu știu că Ion Iliescu este un trădător și un
criminal, că Emil Constantinescu este un trădător (a cărui trădare a fost
validată de o majoritate parlamentară din care, spre cinstea lor, au făcut
excepție doar patru prieteni ai mei), că Traian Băsescu este un trădător și
autor de multe alte infracțiuni, ca și Klaus Werner Johannis, că Laura Codruța
Kovesi este o infractoare care a scăpat de răspundere penală mulți mari
corupți, etc.
Aceasta a fost o introducere, așa că acum ajung la subiect, adică la pandemie.
Trăim vremuri foarte triste, dar și mai mai triste sunt cauzele care le
provoacă. „Deșteptarea” mea („My Awakening” – văd că azi nu se poate dacă nu
bagi și cîteva vorbe în engleză, așa că îl „plagiez” pe David Duke) s-a produs
în momentul în care am realizat că totul este minciună. Totul, începînd cu
revoluția de care eram atît de mîndri. Mă credeam un erou, și am constatat că
eram doar o posibilă victimă. Păpușarilor puțin le păsa cîți vor fi uciși,
puțin le păsa dacă sunt ucis eu sau alți proști ca mine. Cînd umbli printre
gloanțe, te schimbi – nu este ca și cum te-ai uita la TV. Și cînd umbli printre
gloanțe, mai cîștigi ceva – nu-ți mai pasă de moarte, te-ai confruntat cu ea.
De atunci, eu nu mai cred orbește în ceea ce ni se spune oficial.
Noi, cei din est, am avut (în mod paradoxal!) o
șansă enormă față de vestici. Noi am trăit minciuna, dar am și simțit-o pe
pielea noastră. Vesticii au trăit-o fără să o simtă. Nu vesticii, ci noi am
avut libertatea de a gîndi! Imbecilizarea lor începuse de mult, fără să-și dea
seama – la noi a început după 1990. Din această cauză, eu consider că în estul
damnat, blamat, înjurat, încă sînt mai multe conștiințe vii decît în occidentul
care se credea liber, deși era aruncat într-o sclavie fără de scăpare.
Trăim într-un coșmar indus, în care păpușarii
mizează pe frica de moarte a oamenilor, pe procentul enorm de imbecilizare la
care s-a ajuns (cam ca procentul de vaccinare!). Și aici, ca procent, esticii
stau mai bine – mai puțin imbecilizați, se gîndesc mai mult și refuză
sinuciderea.
Da, există un virus nou. Dar un virus nou nu este o
noutate, decît ca denumire.
Se pare că a venit momentul pentru instalarea noii
ordini mondiale. În final, poate chiar cu armele. Păpușarii au controlul
complet: asupra politicienilor, asupra organelor de represiune, asupra
mass-media, asupra a tot ceea ce contează. Noi, cei care pe unde apucăm spunem
adevărul, suntem declarați nebuni (dacă nu mai rău).
Au apărut și s-au înmulțit „morții de covid”. Doar
că nimeni nu fusese autopsiat (ordinul ex-ministrului Nelu Tătaru – n.r.), ca
să se știe de ce a murit. Doar că aflăm, ulterior, că morții de covid aveau
comorbidități severe. Doar că numărul lor nu depășea numărul celor morți în mod
curent în urma gripelor obișnuite și că se mai întîmpla cîteodată ca un mort de
covid să fi fost de fapt lovit de tren (ca în Anglia).
Repet: dacă era ceva cu adevărat grav, ar fi fost
trimiși în judecată cei care au dus cu avioanele în Germania să culeagă
sparanghel mii de muncitori din Suceava, singurul județ „roșu” al României la
acel moment. Aceia nu au fost judecați și condamnați, dar a fost condamnat la
un an de închisoare cu executare nefericitul Matei Strugurel, care și-a salvat
viața fugind din spitalul covid în care fusese internat fără să aibă covid!
Dacă ar fi fost ceva cu adevărat grav, Iohannis nu s-ar fi hlizit în poze fără
mască la Bruxelles, nici Ludovic Orban nu ar fi chefuit fără mască în biroul
lui, nici congresul întru alegerea lui Cîțu nu ar fi avut loc.
Mai târziu ne-am trezit cu varianta „Omicron”. Se
declară că se răspîndește mult mai ușor decît celelalte, dar se recunoaște că
nu are efecte grave. Din ce am citit, am găsit un singur caz mortal pe plan
mondial (dacă într-adevăr aceea a fost cauza!). Dar s-a profitat de acesta pentru
declanșarea atacului final. Este lesne de înțeles că drepturile omului nu mai
contează cînd omul trebuie omorît (în interesul unor oameni!). Tot mai multe
țări impun pașaportul covid, tot mai multe țări impun vaccinarea obligatorie –
nu m-aș mira dacă în curînd mi s-ar interzice să ies din casă pentru a-mi lua
medicamentele sau mîncare. Și poate că, în final, ultimii care ne vom împotrivi
vaccinului, vom fi împușcați ca luptatorii din munți.
Mă uit cu jale la motivele pentru care reprezentanți
ai bravului popor român au acceptat vaccinarea: unii, pentru trei mici și un
suc; alții, fiindcă la „Biblioteca Națională” le-a cîntat la ureche un
violonist celebru fără să fie nevoie să-i lipească pe frunte o bancnotă de o
sută, ca la cîrciumă; alții, pentru a participa la tombolă; alții, pentru a
primi o primă de la serviciu; alții, ca să poată pleca în Maldive sau
Seychelles. Bravo, popor român, cu ăștia ne vom apăra țara, cu ăștia ne vom
păstra tradițiile și demnitatea!
Oamenii devin tot mai supuși, tot mai sclavizați.
Puternicii devin tot mai puternici, bogații tot mai bogați. Se pare că bugetele
naționale vor avea o singură direcție: Big Pharma (și subvenționarea presei
care o susține).
Faceți o socoteală: este evident că două vaccinuri
nu mai sunt suficiente, nimeni nu știe la cîte se poate ajunge, poate din 6 în
6 luni, adică zeci sau sute de miliarde! Gîndiți-vă la cîte teste se fac,
inclusiv în U.E., cînd treci dintr-o țară într-o anumită altă țară! Dar, mai
ales, gîndiți-vă la măști! Autoritățile române (care nu știu nimic, așa cum de
fapt nu știe nimeni) au decis că măștile de pînză, pentru lipsa cărora s-au dat
nenumărate amenzi timp de 20 de luni) de fapt nu protejează (ceea ce ar
presupune restituirea amenzilor încasate!) ci trebuie altele, mai sigure și mai
scumpe; în același timp, aud la „Radio România-Actualități” doctorițe care ne
sfătuiesc ca la fiecare 4 ore să schimbăm masca; asta ar însemna zeci de
milioane de măști în fiecare zi numai în România! Dar nu pe spinarea mea – eu
nu am cumpărat nici o mască, din ziua de 11 mai 2020 și pînă acum am folosit 5
măști, nici una cumpărată.
Dar profiturile fabricanților sunt depășite de cele
ale intermediarilor, și poate cele ale oficialilor. Fiindcă dezmățul cu banii
publici s-a desfășurat prin două instituții ale statului, „Oficiului Național
pentru Achiziții Centralizate” (O.N.A.C.) și „Unifarm”. Printre mafioții
apărați de stat se numără Cornelia Nagy, președinta O.N.A.C., promovată și
susținută de mai multe mafii, printre care și mafia U.D.M.R. (da, fără să știe, cetățenii români de
origine maghiară, trimit din 4 în 4 ani în parlament mafioții lor, tot așa cum
noi îi trimitem pe ai noștri). S-au cumpărat izoletele din plastic la prețul de
80.000 lei bucata, dar nimeni nu cercetează penal ce s-a întâmplat cu ele și
unde se află acum!
Presa mituită exultă cînd moare cîte un adversar al
vaccinului, dar nu șoptește un cuvînt despre tinerii sportivi din întreaga lume
care au murit în urma vaccinului […]. Potrivit ultimului raport publicat de
Institutul Național de Sănătate Publică, numărul infectaților nevaccinați a
fost egalat de numărul infectaților vaccinați. Mai mult, procentul de
mortalitate Covid a urcat la 20% în rândul vaccinaților…
Unii poate se cred nemuritori. Eu știu că toți vom
muri, dar important este cum mori. Din această cauză, cele mai dragi versuri
ale mele provin de la Coșbuc: „Din zei de-am fi scoborâtori,/ C-o moarte tot
suntem datori!/ Totuna e dac-ai murit/ Flăcău ori moş îngârbovit;/ Dar nu-i
totuna leu să mori/ Ori câine-nlănţuit.”
Mai marii lumii au pus de un genocid. Eu voi lupta
împotriva lui pînă în ultima mea zi.
Autor:
Av. Dan Cristian Ionescu
Articol
apărut în „Certitudinea” Nr. 119/2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu