Jean Maurer: „De ce lovitura de stat din România anului 1989 a trebuit să aibă aparența unei revoluţii?”

 

După adevărul incontestabil care spune că “un idiot poate întreba mai mult decât un deştept poate raspunde…!”, eu întreb:

1. De ce lovitura de stat din România anului 1989 a trebuit să aibă aparența unei revoluţii? Doar pentru a băga în joc voinţa populară?

2. De ce a trebuit să fie sângeroasă în România, când în restul ţărilor comuniste nu a fost? Cine și ce câştiga din acest lucru?

3. De ce a trebuit să fie condamnat cuplul Ceauşescu la moarte, printr-un proces ridicol, fără probe și fără drept de recurs? De ce atâta grabă în execuţia sentinţei, chiar de Crăciun? Ce pericol exista dacă nu ar fi fost împuşcaţi imediat? Forţe înarmate ostile “Revoluţiei”?

4. Având o revoluţie sângeroasă, noile forţe “democratice” au folosit acest sacrificiu în favoarea unei guvernări mai bune, în favoarea poporului, într-o poziţie mai favorizată pe plan internaţional?

5. A adus această schimbare de sistem social la coagularea tuturor forţelor progresiste și democratice din România, la o societate mai bună, mai liberă, și mai dreaptă?

6. A fost confiscată “revoluţia” de către alt tip de forţe? De ce fel de forţe? Doar autohtone sau și străine?

7. A înţeles poporul ce oportunități sociale i s-au deschis și a profitat inţelept de ele, sau a lăsat totul în mâna noilor conducători? Dacă da, atunci de ce?

Și întrebările pot continua!

Să presupunem că inţelegem întrebările și găsim și răspunsurile, ne mulţumim cu atât, sau încercăm să îndreptăm lucrurile? Sau ne rugăm lui Dumnezeu să schimbe El ceea ce noi credem că nu putem schimba?

Sigur, există și varianta în care ne băgăm cucul în ele de întrebări, și ne descurcăm de azi pe mâine, că avem treabǎ cu murăturile de iarnă…!

Nicio problemă…, merge și așa, dar atunci să nu avem nici pretenţii că viaţa noastră a devenit de rahat, să spunem cinstit copiilor noştri că ne-a durut în c.r de tot, sau că ne-am c…t pe noi de frică, și să facă ei ceea ce noi nu am fost în stare să facem.

Jos pălăria, frumos testament sau moştenire…!

Nu vă supăraţi pe mine, nu vreau să fac nimanui morală sau reproșuri, pentru că nici eu nu am făcut nimic, în afară de a pune nişte întrebări tâmpite într-un spaţiu virtual, după care mulţumit de mine că par deştept, mă voi duce la WC-eu să încerc să-mi rezolv constipaţia prin puterea minţii, căci “o minte superioară domină o minte inferioară…!” în particular, mintea c…..i.

Autor: Jean Maurer