Doar o altă operațiune specială împotriva noastră…

 

Atât de întărită, cel puțin economic, o să iasă Ucraina din acest război, și atât de slăbiți vom fi noi, agro-economic și industrial (cel puțin…), că o să ne întrebăm, inutil desigur la acel moment, cine au fost, de fapt, „combatanții” în acest conflict geo-economic?… Ba, chiar „inamicii” unei operațiuni speciale, cel puțin la adresa fluxurilor economice?!… „Perdanții”, într-o denumire mai „îndulcită”… Pentru că fiecare zi (de război) aduce Ucrainei ceva ce, în timp de pace, i-ar fi fost greu să realizeze…. Noi piețe de desfacere, noi tipuri de mărfuri „la export” (și nu în… Africa!), noi oportunități, noi industrializări… O extindere masivă fără a avea cea mai mică împotrivire din partea acelora care pierd… Care rămân și fără piețele de desfacere, au și costuri suplimentare legate de încercarea de a mai acoperi (insignifiant față de costurile reale) din pierderile fermierilor și ale firmelor pe considerente ce au tot mai puțin acoperirea ca urgențe ori măcar nevoi umanitare… Pentru că are războiul are costuri „colaterale”, nu?! Dar de ce să le tot plătim noi? Prin tot ceea ce pierdem, prin tot ceea ce ne este luat, chiar de către guvernanții noștri trădători, și transferat intereselor, numai mâine fățiș colonialiste (și nu în UE, în ansamblu ei!), ale Kievului…

Și chiar dacă, în aceste vremuri de descărnare sub pretextul ajutorării unor străini (mâine-poimâine poate doar niște alți venetici fățiși), nimic nu ar trebui vândut, transferat, resursele țării sunt împinse tot mai mult spre Gurile Dunării… Acolo unde, deși aveam capacitatea de a acoperi, pentru a sprijini Ucraina, dar fără a ne afecta nouă interesele, oportunitățile pe care tocmai războiul le-a adus (dar pare că oricui altcuiva, dar nu nouă!), ne-am retras, am fost retrași, de pe toate circuitele și fluxurile ce ar fi putut contribui, poate nu la înstărirea noastră, dar măcar la compensarea pierderilor pe care le avem din cauza războiului din Ucraina.

Ave(a)m la Constanța, în Dana 108, din portul Agigea Sud, două structuri esențiale, două puncte nodale în orice flux de export, mai ales în contextul mișcărilor de mărfuri din și spre Ucraina, două nave ferry-boat („Eforie” și „Mangalia”), aflate în conservare de prea mulți ani… Două ferry-boat -uri care nu și-au croit calea în transbordarea Mării Negre pentru că nu am reușit să ne impunem rutele pe care le puteam acoperi. Două nave care doar la inaugurarea rutelor inițiale (Constanța-Samsun, Turcia) au avut clipa lor de glorie… Dar poate că tocmai perspectivele de atunci au dus la eliminarea noastră din transporturile de ferry-boat ale Mării Negre. Două active puse apoi în conservare în așteptarea unor timpuri mai bune. Dar care nu s-au mai împlinit… Nu din cauza vremurilor (politice, conjuncturale), căci șansele au venit și au trecut, ci pentru că nu am fost în stare (sau nu am fost lăsați) să ținem pasul cu ele. Două nave care, în contextul masivelor investiții în infrastructura dedicată creșterii transportului de cereale dinspre Ucraina, ori de felurite alte mărfuri, dar și a trimiterii de capacități militare către Kiev, nu au fost luate în considerate, iar astăzi vedem motivul… Căci, sub armator român, reactivarea, optimizarea și oportunizarea navelor ar fi adus beneficii doar pentru noi, nu?!…

Ucraina are însă nevoie de cele două ferry-boat -uri de la Constanța… Mai ales că fiecare navă poate transporta 40 de tiruri sau 40 de vagoane. Iar momentul scoaterii, din nou, la apă se apropie. Dar, tot mai evident, nu sub operarea noastră, procedura de reactivare a navelor fiind clar în așa fel gândită încât să ne elimine pe noi din circuitul care se poate dezvolta. Și nu întâmplător tocmai acum se pune presiune pe CFR Marfă, în a cărui proprietate se află cele două nave (care erau parte din sistemul specific cfr/dană ferry-boat din Portul Constanța) pentru a returna cât mai repede ajutorul de stat primit cu ani în urmă, în mod presupus ilegal, de la Statul Român. Decis de alții (adică de UE!) ca fiind acordat ilegal, chiar dacă, la acel moment (și sunt multe alte exemple!), comisia europeană nu a spus nimic. Nu a semnalat nici presupusul abuz al autorităților române, nu a avertizat nici asupra posibilității de a fi puși să returnăm acel ajutor de stat! O tăcere suspectă pe care nici un jurist nu a dezvoltat-o ca posibilitate de a revedea cât de legale (juridic) sunt aceste pretenții ale Europei vizând returnare a ajutorului de stat (declarat ilegal prin Decizia Comisiei Europene din 24.02.2020).

Astăzi, acele două active își dezvăluie valoarea prin brusca scoatere la licitație de către CFR Marfă, chipurile pentru a returna acei bani, chiar dacă societatea a raportat, în contextul războiului din Ucraina, ca principalul transportator de marfă din zonă, o creștere a cifrei de afaceri cu peste o treime față de anul trecut… Și este în mod clar o altă „operațiune specială” îndreptată împotriva noastră prin faptul că, în loc să caute alte soluții, în loc să respingă juridic pretențiile UE, în loc să găsească o cale de a crea o altă companie de stat care să preia cele două nave ferry-boat, pentru a fi descărcate de eventualele presiuni de vânzare pentru returnarea ajutorului de stat (deși în guvern a existat o inițiativă pentru înființarea inclusiv a unei companii, „Carpatica Feroviar”, care să asigure tocmai astfel de transporturi), CFR Marfă le vinde pe amândouă la licitație. Și este grav că nu există nici măcar intenția de a trece această „operațiune” (practic, de scoatere a unor active din patrimoniul național) prin CSAT. Chiar dacă, la momentul la care navele au fost oprite la țărm (în august 2008 și mai 2009), Statul Român, printr-o decizie a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, a decis ca cele două nave să fie păstrate în stare de funcționare, ca „dotări strategice din punct de vedere militar”!

Doar că astăzi nu mai există interesul de a proteja acest patrimoniu! Există doar trădare, hoție, mită, desconsiderare și, adesea, o ură viscerală împotriva a tot ceea ce este românesc… Și poate că în ziua în care Ucraina va opera, „de nicăieri”, rute de ferry-boat din porturile sale pe care le dezvoltă la Gurile Dunării, vom înțelege cine a fost, de fapt, principalul perdant (cel puțin la nivel economic) al unei operațiuni speciale tot mai evident îndreptate împotriva oricui altcuiva, dar nu a Ucrainei!

Cezar Adonis Mihalache – Natiunea