de Gheorghe Pârja
Nu, nu am fost la Paris de Crăciun, ci a venit
atmosfera sărbătorii de pe malurile Senei prin intermediul unui text scris de
dramaturgul Matei Vișniec, bucovineanul naturalizat în Capitala Franței. Prin
întâmplări fericite, m-am cunoscut cu Matei încă de la debutul lui în poezie.
Volumul „La noapte va ninge” a fost premiat la Desești, la recomandarea
criticului Laurențiu Ulici. Apoi ne-am întâlnit de mai multe ori la festivaluri
literare. Ultima noapte, înainte de plecarea lui din țară, am petrecut-o
împreună într-o casă de la marginea Bucureștiului, dimpreună cu Ion Zubașcu.
În ultimele trei decenii, relațiile noastre au fost,
și sunt, extrem de relaxate. Mă bucur de izbânzile lui literare. În vara
acestui an a fost declarat rege al Festivalului de la Avignon, fiind socotit
una dintre cele mai importante manifestări dramatice. Iar Matei, unul dintre
cei mai importanți autori dramatici contemporani. Asociat cu Eugen Ionescu, ori
Albert Camus. Un text pe tema Crăciunului parizian, semnat de Matei, are
firești virtuți de încredere. Mai ales că recent am scris despre desacralizarea
Occidentului. Constituția Europei Unite nu se referă la religii. De aceea,
Crăciunul, în viziunea ei, nu are ca semnificație Nașterea Mântuitorului.
Matei scrie că pentru francezi cel mai mare cadou,
de Crăciun, ar fi fost câștigarea Campionatului mondial de fotbal. Dar n-a fost
să fie. O victorie a Franței în fața Argentinei le-ar fi ridicat moralul
francezilor. O altă grijă în preajma Crăciunului, una majoră, a fost inflația.
Mai mult de jumătate din populația Franței și-a propus să cheltuiască mai puțin
anul acesta pentru masa de Crăciun. Războiul din Ucraina influențează serios
moralul urmașilor lui Balzac. Matei ne amintește că presa franceză publică
sistematic cifre legate de starea națiunii, preluate de la Institutul Național
de Statistică. Unele date îi pun în stare de alarmă pe francezi. Mai ales când
se referă la procentul cu care a crescut prețul legumelor. Cu aproape 39%.
În Franța sunt dese dezbateri despre întreruperile
de curent electric. Din multe motive. Matei scria că anul acesta Crăciunul
parizian va fi mai puțin vesel și festiv decât în alți ani. Perioada de
pandemie a dus la un fel de apatie în societatea franceză, în sfera privată,
dar și în cea publică, afectând chiar democrația. Sălile de cinema nu mai sunt
pline, patronii de baruri de noapte spun că li s-a rărit clientela. O întreagă
populație dă semne de oboseală și se arată mai puțin interesată de activități
sportive. Se constată la francezi o anumită uzură psihologică, determinată și
de crizele economice, de mișcări sociale, greve, atentate și nu în ultimul rând
de problemele legate de imigrație.
Matei confirmă din interiorul Franței ce scriam și
eu în textul recent. Și anul acesta fervoarea religioasă este practic
inexistentă în Franța. Vacanța de Crăciun a fost bine primită de francezi, dar
nici o vibrație spirituală nu s-a simțit în aer. În biserici ori în alte
lăcașuri de cult: „Dimensiunea creștină, precum și necesitatea de a reflecta
din când în când la viață, în sensul ei și la timp, dat fiind că această
sărbătoare este un moment nodal și pentru atei, sunt total strivite de
ritualurile mercantile și de nefasta alergare după cadouri inutile.” Toate
acestea, și multe altele, spun totul despre cât de mult a decăzut omul francez
din punct de vedere religios.
De aceea trebuie să ne bucurăm de ce avem în
sufletul nostru creștin. Ateii, din punctul meu de vedere, sunt liberi în
cugetarea lor. Dar să nu ne privească altfel. Un profesor de filosofie ne
transmite un mesaj constatativ: un turist care aterizează de Crăciun în
Amsterdam ar fi uimit să descopere cât de rezervați sunt olandezii în fața
sărbătorilor. Am avut șansa să petrec un Crăciun pe Coasta de Est a Americii.
Am fost la biserică, am văzut o schemă de Viflaim. Eu rămân în umbra bisericii
din satul în care m-am născut. Dar fiecare cu biserica lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu