Pe o coastă-nzăpezită și cu larmă de copii,
Se făcu iar auzită, iarna cu steluțe mii.
Săniuțele voioase poartă pruncii zvăpăiați,
Spre colinele mai joase și de gerul greu pudrați.
Cu obraji roșii ca focul și căciulile pe cap,
Țipete și-ncepe jocul prin nămeții ce nu-ncap,
Într-o traistă cât de mare, fiindcă iarna a lăsat,
Să se scurgă în fuioare fulgii peste-ntregul sat.
Să vedeți ce vânzoleală, unii urcă, alții vin
Prin zăpadă, umezeală, dar cu veselie-n plin.
Greu de spus ce bucurie peste ceata de copii,
Așa iarnă să tot fie peste dealuri și câmpii.
După jocul prin zăpadă și cu săniuțe-n zbor,
Mâinile sunt o dovadă că e frig, un frig de mor!
Autor: Aurelia Oancă
29.11.2023
imagine internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu