Mai e puţin şi anu-acesta se va ascunde-n amintire Şi va rămâne-n urma lui un vis cu-aromă de iubire, Poate o cupă-n care dorul a strâns al lacrimei izvor Şi-un sipet unde-am încrustat mulţimea clipelor ce dor... În urmă va rămâne teama ce viaţa ne-a acaparat Şi-atâtea gânduri nerostite ce le-am închis sau le-am uitat... Vom trece peste-ngrijorări şi peste valuri ce au fost Şi vom păşi pe-o altă cale şi vom găsi vieţii un rost! Puţin mai e...aşa puţin şi încă-un an va fi sfârşit Vom face poate-o socoteală: cât am pierdut? Cât am iubit? Dîn pâinea noastră cât am dat celui flămând, fără de casă? Am arătat, ca buni creştini, că îl vedem şi că ne pasă? O, de-am putea măcar acum când zilele mai sunt puţine Când anul vechi se va sfârşi şi anul nou prea iute vine Dacă-am putea să fim mai buni, să învăţăm să dăruim Şi cu o inimă curată să mai iertăm, să mai iubim! O, Doamne mai întinde-Ţi mâna şi fă din anul care vine Un an de binecuvântare...fără de lacrimi şi suspine! Ajută-ne privind spre cer în anul nou când vom păşi Să ştim că Tu ne eşti alături şi că mereu ne vei iubi!!!
Maria Luca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu