de Gheorghe Pârja
Am intrat în campania electorală! Candidații se
agită, se întrec în mesaje, spuse și cu ani în urmă, și-au pus pe străzi, în
parcuri, pe ziduri portrete uriașe, pentru a ne convinge că sunt cei mai buni
pentru a fi aleși. Dar doamnelor și domnilor, este un singur loc pentru
primărie! Nu contează, ei insistă că doar aceasta este esența democrației
electorale. Fac parte dintre acei alegători care primesc ofertele, le privesc
cu interes și ce va fi voi vedea! Că mă întreabă unul, altul cu cine votez? Le
răspund cu tandrețea vicleană a unui taximetrist. Care îmi mărturisea, într-o
scurtă călătorie cu mașina lui înceată, că el nu este hotărât, deoarece până în
ziua urnelor se pot întâmpla multe. Omul a vrut să-mi spună că acest timp al
promisiunilor din partea candidaților este un bun prilej de meditație, de
decantare a ofertelor, că numai așa se construiește încrederea în lideri.
Noi, jurnaliștii, care nu facem parte din anturajul
sfătuitorilor candidaților, putem să facem observații la purtarea în drumul lor
spre gloria fotoliului râvnit. Eu cum nu am avut har să dau sfaturi de taină,
am rămas un observator al spectacolului electoral. Care, dacă ai răbdare să-l
privești, este un spectacol fascinant despre putere, despre învârteli trecute
și viitoare, despre sfidarea legilor, despre afaceri cumetre, despre demagogie,
despre interese private pentru sprijinirea partidului din care candidatul face
parte. Campania electorală a devenit și o hârtie de turnesol pentru cei care
râvnesc la demnități. Personaje pe care le socoteam îngeri ai suferinței
democratice se dovedesc, în viziunea opozanților, niște șmecheri care au lucrat
în umbră, au adunat averi care te înspăimântă.
Am căzut și eu pradă acestor decepții. Apoi, liderii
este bine să știe ce gândesc alegătorii despre faptele lor, despre proiectele
lor. Dacă le pasă! Coaliția PSD-PNL s-a împotmolit serios cu candidatul unic la
Primăria Capitalei, prin experimentul eșuat cu doctorul ortoped și prin rocade
doar de ei știute. În politică aceste rătăciri au urmări nefericite. Care se
văd, deși se caută a fi ascunse. De când au decis comasarea, alegerile
europarlamentare au fost strivite de cele locale. Nu am văzut, până la această
oră, dezbateri pe teme europene, nu sunt puse în discuție probleme la ordinea
zilei. Reacții izolate am constatat la nefericitul atentat asupra premierului
Slovaciei, dar candidații la europene nu s-au manifestat cu opinii. Ba, l-am
auzit spunând ceva pe domnul Terheș.
Totul este despre alegerile locale. Care pe care!
Sunt la modă scandalurile de corupție și acuzații de tot felul. Televiziunile
sunt leșinate după asemenea cazuri. În măsura în care sunt adevărate hoțiile,
iată, campania electorală este hârtia de turnesol de care pomeneam. Dar nu
acesta este rostul alegerilor, în principal. Un lider din Prahova a fost prins
cu mâța în sac, cu mită, dar el candidează, sfidând faptul că este urmărit
penal. În jur, liniște și pace! Pe mine mă preocupă cum vor ieși cele două
partide ale Coaliției din cursa electorală. Vedem și la televizor, dar și în
teritoriu, că apele s-au despărțit în multe locuri. În Maramureș, liberalii cu
oastea lor, pesediștii cu a lor. Unde sunt unii, nu sunt ceilalți.
Am citit în presă că longeviva sărbătoare a
hotenarilor, anul acesta, a fost pesedistă. Este clară povestea cu apele. La
mine în sat, candidatul pesedist și cel liberal au cărări separate.
Înverșunarea pentru putere este o realitate. Până la un punct nu este de
condamnat, de ironizat. Că aceasta este menirea unei campanii electorale, de a
alege conducători pentru a gospodări comunitățile. Dar să le gospodărească! Iar
alegătorii să decidă cine este cel mai bun gospodar. Un fenomen care merită
toată atenția este cel al sondajelor. Sunt multe cercetări sociologice care se
contrazic până la limita ridicolului. Nici măcar nu apelează la subtilități, ci
aruncă pe piață, spre noi, variante convenabile.
Un fel de opinii glazurate, adică vrăjitorii la
lumina zilei. Un fel de prostire populară, livrată pe post de certitudine. Sunt
camuflate spectaculoase investigații care tăinuiesc abuzuri în serviciu,
conflicte de interese, corupție și alte modele care nu fac cinste. Am zis
cinste? Iertați-mă, este vorba de altceva. Coaliția care ne-ar fi asigurat
stabilitate nu este ce pare a fi. Nu știu cum se face că din rândurile
partidelor care o compun se recrutează cazuri de corupție, de obrăznicie
imorală. Le cunoașteți, că sunt de notorietate. După părerea mea, dar și a
altora, această campanie electorală este ca o corabie cu pânze subțiri, uneori
foarte subțiri, prin care suflă vântul și nu reușește să o pună pe linia de
plutire.
Campania electorală este și un poligon de încercare
pentru naivi, dar și pentru învârtitori. Este și hârtia de turnesol a
realității. Mă grăbesc a spune că în acest exercițiu electoral se decantează și
nume devotate comunităților. Unii au demonstrat-o în legislaturi anterioare. Nu
sunt multe, dar sunt! Sunt cei care dau corabiei tocmai linia de plutire. Pe
această corabie cu pânze subțiri, candidații nu vorbesc despre cultură în
termenii vremii actuale. Câtă cultură, atâta libertate, îi plăcea marelui
scriitor Augustin Buzura să spună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu