ARANCON, REGATUL SPANIEI - 18 mai 2024
sau
Din jurnalul unui staroste autentic...
(staroste Vasile Bele)
Am zis din prima clipă: ,,Da, vin, cu mare drag!", nu doar de dragul nunții, în sine, ci și cu gândul la românii aflați în această parte a Europei, care își doresc, o fărâmă din românescul sufletului lor. Cu toată modestia, au ales, vorba românului: ,,Omul potrivit, în locul potrivit"! Cunoașteți sintagma, cu siguranță. Drept consecință, am făcut următorul pas, deja, având în minte, scenariul, ritualul și ceremonialul nunții tradiționale. Deci, stabilirea detaliilor de plecare și rezervarea biletelor de avion, dus-întors, urmând ca celelalte detalii, legate de surpriza sosirii mele și desfășurătorul nunții să le stabilim ulterior. Și, iată-mă, în săptămâna cu pricina, călător prin viața mea, adică, în drum spre Madrid, Spania. Traseul, Baia Mare-Budapesta (Ungaria)-Madrid (Spania). Emoții mari la pornire, dar făcându-mi semnul Sfintei Cruci, am lăsat totul în grija și ocrotirea Bunului și Dreptului Dumnezeu, rostind: ,,Doamne, facă-se, voia Ta!". Emoții mari în aeroportul din Budapesta. Cine nu ar avea astfel de emoție, în asemenea împrejurări? Ar trebui să fii... ,,de piatră" să nu trăiești la intensitatea maximă, toate acestea. Ajungem cu bine la Madrid, ne așteaptă alte emoții. Nu dau detalii, doar spun, printre multe care ar fi de spus - revederea cu cuscrul Onișor Dobrican. Era prima noastră întâlnire, în calitate de bunici. Eiiii... vă doresc să ajungeți, ,,BUNEI", vorba prof. univ. dr. Victor Cobzac, din Republica Moldova - un foarte bun și talentat prieten. Deci, bunicii, (eu și cuscrul Onișor), de dragul nepotului DAVID GABRIEL - proaspăt venit pe lume și de dragul copiilor noștri - Bianca și Mădălin - ridicăm cupele și închinăm întru buna creștere și sănătatea întâiului nepot. Vorbe, povești, bucurie și iar bucurie, ba chiar și... emoții. Somnul ,,ne-a dovedit", târziu în noapte, deși eram hotărâți să prindem dimineața fără somn. Urmează altă zi! Îmi făceam planuri peste planuri, pentru că, ziua aceasta însemna revederea cu cei care au ,,pus țara la cale" în ceea ce privește contextul nunții pe pământ iberic și despre care încă nu am zis nimic. Și-acum, vorbesc despre prieteni și foști miri, (cu mulți ani în urmă), împămînteniți aici, în Regatul Spaniei - familia Andreea și Puiu VELKER - prieteni, sau oameni, sau miri, pe care nu îi mai vazusem de mulți ani. Știam despre ei, că sunt în Spania, că sunt bine și că se iubesc, și mai mult decât în prima zi în care s-au cunoscut. Părinți, deja, pentru două fete - ,,prințesele" lui tata și sprijin pentru mama. Doamne, precum mă rog pentru copiii mei, așa mă rog și pentru ei - apară-i și-I ocrotește, dă-le sprijin și ajutor în fiecare clipă... să ajungă să își vadă ,,prințesele" îmbrăcate în rochie de mireasă, mergând spre Sfânta Biserică pentru a cere har și dar, precum facut-au și părinții lor (Puiu și Andreea), undeva, cândva, nu știu exact anul, pentru că a trecut multă vreme, dar știu că era ziua lui 6 august - ziua, ,,Schimbării la față", după rânduială ortodoxă. Da - 6 august ,,schimbare la față", inclusiv pentru ei - Puiu și Andreea - pentru că, după definiția nunții, dată de specialiștii în etnologie și folclor, trecerea peste pragul cununiei, înseamnă o ,,moarte ritualică și o renaștere spirituală". Adică, ,,moartea ritualică, din condiția de copil", și ,,renașterea spirituală, în condiția de bărbat și femeie, soț și soție, în veșnicia vieții de familie", viitori părinți. Amin!
Revin la întâlnirea cu ,,complicii din Spania" - Puiu și Andreea VELKER și le mulțumesc pentru tot efortul depus pentru ca eu să fiu aici, în această dată. Dragii mei prieteni, sau dragi miri, oricât de mult m-aș chinui să scriu despre cuvintele de mulțumire pe care vi le datorez, simt că aș fi sărac. Oricâte vorbe aș rosti, tot sărac m-aș simți. Adâncă prețuire și respect profund. Rugăciune către Bunul și Dreptul Dumnezeu să fiți ocrotiți și apărați, toată familia și tot neamul. Ce îmi doresc mie și copiilor mei, vă doresc și vouă și copiilor voștri. Însutită și înmiită fie-vă truda și efortul făcut. Doamne ajută!
Și, dacă e jurnal, jurnal să fie!
Tarancon - 17 mai 2024.
(P.S. LA MULȚI ANI, IANCU - nepot de frate, ANTONIO - soțul lui soră-mea, Arganda-Spania, DOINA BÂTA - bună prietenă de familie).
Ajungem în Tarancon. Cafea. Alea, alea, alea... iar ziua trece foarte repede. Ca de obicei, nu-i așa. Surpriză, surpriză! Dar, totuși, ar fi bine să știe și mirii, despre această surpriză. Un lucru clar, pentru că sunt foarte multe detalii și amănunte, ce trebuiesc stabilite. Ne vedem cu ei. Pentru prima oară, față în față, cu cei care mâine (vorbesc despre ziua de vineri!)
*****
Cum există în derulare, în plan literar, proiectul ,,acrostih și poezie - portrete literare", inclusiv acrostih scris olograf, le-am făcut, personajelor principale din spectacolul nunții câte un portret literar, crezând că le va fi pe plac. Așa a și fost! A avut efect cu mult peste priza gândită. Și nici nu am stat mult pe gânduri. Au fost luați, toți, pentru a le face un portret literar, după nume și prenume, din invitația de nuntă, pe care am primit-o și în ,,format hârtie". Aveți, în anexă, exact ceea ce vă relatez aici - acrostih și poezie portretul literar al fiecărui personaj principal al nunții - părinții mirelui și miresei, nașii mirelui și miresei, mirele, mireasa. Cununia va avea loc la Biserica Ortodoxă din Tarancon. Petrecerea cu invitații - masa, felicitările și dansul la Restaurantul ,,El Cruce", din aceeași localitate. Mi-am făcut ,,lecțiile", cu responsabilitate, cred. Repet, ecoul a fost, unul pe măsură. Mulțumesc, Doamne, pentru gândul bun, trimis, pentru realizarea acestora.
******
18 mai 2024 - Tarancon
Și, a venit ziua de sâmbătă. Nici eu nu știu cum a trecut noaptea așa de repede?! Cât am apucat să închid un ochi și m-am trezit, în plină dimineață! Cafeaua de dimineața ne-a adunat pe toți la aceeași masă. Ne aștepta o zi încărcată, o zi plină de bucurie și emoție, în același timp. Încercam să îmi stăpânesc emoțiile și să nu mă las învins de ele. De multe ori fac acest lucru. Nu reușesc, însă, niciodată. De fiecare dată, ele, emoțiile, mă dovedesc, așa că, o încercare în plus, ce mai contează? Ora 10.30 a venit foarte repede. La această oră, am promis mirelui că voi fi la el. Am ajuns. Ca de obicei, zic eu acum, ,,camera video și fotograful, întârzie câteva minute", îmi zice mirele, Ionuț, vizibil emoționat. ,,Nu-i nimic!", îl liniștesc eu, doar suntem în grafic. Cu riscul de a se supăra Domniile Lor - fotografi și cameramani - care credeți că le știți pe toate, alaiul este condus de staroste - a nu se uita acest, simplu, amănunt - starostele, care face desfășurătorul nunții (programul, adică), împreună cu mirele și cu mireasa. Nu știu de ce, mai nou, observ că vreți să conduceți și nunta. Dacă așa vreți, lăsați aparatul jos și faceți-vă, ori staroste, ori MC - ,,maestru de ceremonii". Asta era o paranteză, cu rost sau fără rost! Dar chiar simțeam nevoia de a puncta acest aspect, în ceremonialul nunții! Ajung și fotografii - o echipă frumoasă. Ulterior, mi-am dat seama că sunt, cu adevărat, profesioniști. Adică își cunosc limitele și locul. Felicitări! Cu siguranță, filmul nunții pus pe DVD și pozele, vor creea emoție, atunci când le vor privi. Doamne ajută. Scurt, facem desfășurătorul nunții, după cum stabilisem, cu mirii, cu o seară înainte. Îmbrăcat mire. Bărbierit mire, un ritual nelipsit la nunțile din Oltenia, Dobrogea - partea de sud a țării. La noi, în Maramureș, nu este acest ritual, dar mirele fiind tulcean, și în această parte a țării acest ritual se practică, am reacționat în consecință - am bărbierit mirele - cu barda, cu securea, cu sabia, fiecare cu ce a crezut de cuviință.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu