Lumea filmului, după Nicolae Weisz

                                                                                 de Gheorghe Pârja 

 O, lumea filmului! Pentru mine a fost uluitorul zbor al spiritului copilăresc de pe Ulița Bisericii spre orizonturi captivante, de cunoaștere și energie a altor teritorii. Pentru mine, lumea filmului a fost fascinația unor vieți pe care nu aveam cum să le trăiesc, să văd locuri pe care nu voi avea cum să le văd niciodată. Când venea caravana în sat era o sărbătoare. De multe ori nu puteam ajunge la proiecția unui film, că eram cu lucrul la câmp. Întâi câmpul și apoi filmul!, era doctrina familiei. Atunci mi-am alcătuit o dorință: Atâta mă voi ruga lui Dumnezeu, să cresc mare, și să nu mai fiu nevoit să cer voie de la părinți să merg la film! Ruga mea s-a îndeplinit și am ajuns un cinefil consecvent pentru sufletul meu.

Filmul face parte din cultura majoră. Are de toate. De la fascinația ima­ginii, la actori, la filosofie, istorie și multă literatură. Colecția revistei Cinema din podul casei părintești stă dovadă. De aceea lectura cărții profesorului Nicolae Weisz – „Cronici cronice și acute. Ecran Netflix” (Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2023) mi-a întărit această convingere personală. Autorul este un pasionat, devenit foarte priceput, al vieții din lumea de celuloid. Absolvent al Facultății de Filologie Cluj, profesor de limba franceză, fost director artistic al Teatrului Municipal Baia Mare, membru al Uniunii Scriitorilor din România, un excelent traducător. Coordonează festivaluri de teatru și muzică francofonă, a participat în calitate de coordonator al trupei de teatru francofon Dramatis Personae la festivaluri internaționale în 14 țări.

Pe merit a fost încununat cu multe distincții. De la Cavaler al Laurilor Academici, la Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor, decernate de Statul Francez. O să mă întrebați: unde este lumea filmului după Nicolae Weisz? Răspunsul este simplu: în această carte de excepție! M-a captivant lectura cărții deoarece ne propune o altă variată de a privi filmul, un alt mod de a pricepe miracolul de pe marele ecran. Evident, un mod personal, prins într-o aventură lingvistică fermecătoare. Luându-l de braț pe amicul lui, Netflix, autorul nostru și-a propus să reconstruiască alcătuirea cronicii de film. Numai un devotat, priceput și curajos arhitect al gândirii acestui domeniu poate visa la reușită. Ce am zis, reușită? M-am pripit.

Doream să spun că Nicolae Weisz, în această carte, a combinat multe genuri ale artei, cu multe instrumente de analiză, prin care și-a pus amprenta originală pe interpretarea acestui domeniu atât de generos la gusturi și păreri. Lumea filmului în viziunea autorului nostru este decupată din vremea ei, cu bisturiul eseistic, la care a adăugat alte ingrediente ale narațiunii cu efecte care îi dau identitate. Cele 33 de filme asupra cărora autorul și-a revărsat dorul și inteligența analitică au darul de a-i sugera tocmai dislocarea clișeului din cunoscutele cronici de film și a lăsa să se afirme un nou gen de abordare a înțelegerii unor filme care au făcut carieră.

Filmele comentate sunt realizate la cumpăna dintre două veacuri, în afară de Landru (1963), deci și prezentarea lor avea nevoie de un limbaj mai sprinten, de o viziune fără constrângeri, pe măsura vremii pe care o trăim. Acest stil l-a găsit acasă, pregătit de noi cuceriri pe băimăreanul nostru, profesorul Nicolae Weisz. Cronicile cronice și acute ale acestui autor sunt și proba de libertate de a ne descifra filme cu subiecte cu iz istoric, pe înțelesul lumii pe care o trăim. Textele au ca ax central subiectele filmelor, dar sunt polenizate cu informații literare, teatrale, referiri la regizori și actori peste care plutește aburul unui umor inteligent, acaparator, care relaxează eventuala sobrietate a subiectelor abordate de pelicule.

Pentru Alexandru Jucan, care semnează prefața, „cronicile de față aplică un filtru conceptual credibil, deso­lemnizează, decriptează estetic, într-o devălmășie cinefilă relevantă.” Iar Daniela Sitar-Tăut crede că în această carte „Nicolae Weisz ne ia părtași la istoria personală, dar el intervine, chibițează, dă verdicte, se inculpă, se disculpă, într-un spectacol de zile mari, neuitând să-și interpreteze propriul rol.” Într-un cuvânt vestitor, autorul simte nevoia să-l convoace să stea la începutul acestei cărți pe însuși Ion Creangă, care scria în prefața la poveștile lui: „Iubite cetitoriu, multe pros­tii ăi fi citit, de când ești. Cetește, rogu-te, și ceste și, unde-i vede că nu-ți vin la socoteală, ie pana în mână și dă și tu altceva mai bun la iveală, că eu atâta m-am priceput și atâta am făcut.”

Uite așa, spiritul hâtrului humuleștean stă în această carte alături de Alain Delon, Leonardo di Caprio, ori Paolo Sorrentino. Autorul este mulțumit că s-a descoperit formula mentosanului. S-a apucat să le fabrice și să declare: Această carte este un mentosan. Un mentosan NETFLIX. Ai dreptate, domnule autor! Rar mi-a fost dat să citesc o carte, de acest gen, în cheia manierelor elegante, agitate, profunde, prin care am retrăit și pasiunea mea pentru film. Și că rugăciunea mea din Valea Mătrăgunii s-a împlinit.

P.S. Astăzi, ora 13, în Sala de conferințe a Bibliotecii Județene Petre Dulfu, din Baia Mare, are loc lansarea acestei cărți, semnată de profesorul Nicolae Weisz. Care va juca rolul principal. Vor prezenta cartea Alexandru Jucan și Daniela Sitar-Tăut.