Obsesia tronului de la Cotroceni

                                                           de Gheorghe Pârja

Încă nu s-au liniștit bucuriile și supărările de la abia încheiată campanie electorală, că au început discuții aprinse, chiar prea aprinse, pentru viitorul scrutin electoral. Jurnaliști sâcâitori, uneori obositori, nu contenesc cu întrebarea, pusă unor lideri, vizavi de candidatura pentru Cotroceni. Mi-am pus și eu mintea cu junele și junii curioși și am fost mai atent la acest subiect acaparator. Obsedant pentru mulți. Așa că m-am pus să cristalizez păreri despre o situație difuză. Zic asta deoarece numai liberalii au fost mai fermi cu candidatul lor. I-au conturat drumul spre tronul țării domnului general Nicolae Ciucă, șeful actual al liberalilor. Mai așteaptă și el decizia partidului, dar a rămas cu privirea spre Monumentul Eroilor Aerului. Acolo la Leu.

Cei din jurul generalului au cosit o bună postată pentru a ajunge în vârf. Nu am avut în noua democrație un general, președinte de țară. Dar să vedem ce mai socotesc liberalii. Se pare că nu au gând de răzgândire. La aproape un an de la instalarea la Palatul Victoria, a devenit limpede cum este guvernarea Ciolacu. Grea perioadă traversează. Reformele necesare sunt în așteptare, iar campania pentru alegeri a conținut mult populism, adică multe promisiuni. Nici un cuvânt de încurajare pentru popor, nimic despre cheltuirea banilor pe care țara nu îi are. Ci îi obținem din împrumuturi externe, la dobânzi mari.

Știu asta de la economiști sinceri, care spun că România merge spre o direcție mai puțin optimistă. Cică după euforia câștigării puterii, ne așteaptă o perioadă cu sacrificii, cu creșteri de impozite și taxe. Așa spun finanțiștii, care nu au candidat. Aceste adevăruri nu duc spre victorie. De aceea, candidații au fugit de dezbateri, de confruntări de idei și situații. Așa că fiecare a cântat în felul lui. Domnul Ciolacu este vizat să contureze, și el, drumul spre Cotroceni. La insistentele întrebări pe această temă, a răspuns esopic, așteptând decizia supremă a partidului. Până acum nu am aflat alt nume de candidat.

Domnul Ciolacu s-a arătat generos cu majorarea salariului minim. Unii pricepuți au comentat entuziasmul, arătând consecințele acestei decizii. Se lasă cu desființarea unor posturi din administrație, cu șomaj. Cum să spui așa ceva în plină căutare de voturi? Da, mulți alegători au fost ademeniți de discursurile de lavandă ale politicienilor. L-ați urmărit mai atent pe domnul Ciolacu? La început, când a devenit premier, a spus sfios că nu este convins că este cel mai potrivit pentru tronul de la Leu. Cu timpul, și-a maturizat ideea și se comportă ca un prezidențiabil. În recenta întâlnire a Coaliției s-a decis: fiecare cu drumul lui, cu omul lui pentru Cotroceni.

Lasă să se înțeleagă că domnul general este săgeata liberală, iar domnul Ciolacu este pesedistul cu calea deschisă. Dar neprecizată. Ca dintr-o lume a poveștilor, apare tot mai des umbra lui Mircea Geoană, despre care nu se spun lucruri radicale; depinde de televiziunea pe care o urmărești. Ba praf, ba încredere! Fostul perdant la prezidențiale, cu func­ție pe la NATO, nu și-a exprimat clar intenția de a candida. Apoi, Geoană cel de astăzi nu mai este cel de ieri. Poate și-a menținut pârghiile vechi. Dacă îl comparăm cu cei doi lideri politici, care nu prea au anvergură externă, Geoană o are. Dar nu are un partid politic care să-l susțină. Că așa merge în politică. Ceilalți aspiranți, că mai sunt, nu mă îndeamnă să le dau încredere.

Ne aflăm în fața unui scrutin prezidențial extrem de important, cu candidați suficient de modești pentru funcția de președinte al României. Dar oferim ce avem! Obsesia tronului de la Cotroceni este extrem de activă. Despre acest subiect avem timp să mai scriem.