„îl văd tot mai des pe tatăl meu
când mă uit în oglindă
înghit un pumn de pastile
şi mai senin cobor scara
privesc totul încet
cu migală
eşantioane de somn
ordonate militărește
după logica picăturii de apă
zile cu mai multe fețe
zile pe care le uiți
ca pe un cifru
la un moment dat a început
o părăsire uriașă
cum spune gellu
ea vorbea mult
el tăcea mult
o zi ca o cămaşă uzată
trece dintr-un cuvânt în altul
e târziu în întâmplări
şi iarnă în culori
foc pofticios
cenușă dulce
femei uitate-ţi curg din palme
redundanța picăturii
părtașă la invizibilitate
poartă-te frumos
cu vechile înfrângeri
se întâmplă ceva cu amintirile
tăcerea vorbeşte în limba ei
din zi în zi
inima scade la mal
vechi imagini
ruginesc sub pleoapă
rămâi în timp
ca într-o casă veche
golul din pahare e stătut
un banchet platonic pe marginile anilor
şi noi căutând demnitatea esențelor
prin ascunzători”
„mai uşor o să-ţi fie de acum înainte
îţi risipești cuvintele
în condici gospodărești
zile uşoare
ca frunza teiului
ca șenila tancului
boli noi cărţi vechi
fericirea curge la rădăcina cuvintelor tale
un minut fericit
faţa îmblânzită
în ziua a șaptea
când se apropie septembrie
îţi aminteşti
tremurul din vocea mamei
un pas se-nduplecă
altul rămâne
în oglinda retrovizoare
se mai văd câteva zile rotindu-se încet
până pier în patima desăvârșirii lor
şi mâine ce-i
te întrebi
mâine e toamnă
talpa piciorului îşi așterne încă o dată
urma
pe cărările ce-mi sunt date
fă câţiva pași mai mult
dovedeşte că sunt paşii tăi
doi geamgii
îţi potrivesc o lumină străină
în ochi
îmi amintesc de unde n-am plecat
86.400 secunde pe zi
vine neînduplecatul senin
poștașul lasă un plic pe pervazul ferestrei
acolo unde nu bate ploaia
vântul lucrează pe sub uşi
totul e aşa şi-aşa
îţi aminteşti ce spune arhitectul
când te duci la culcare
ţi se dau în pungi
cuvintele pentru a doua zi”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu