Dacă Trump intensifică deportarea migranților, CEDO pune obstacole deportărilor lor din Europa. O decizie emisa de CEDO pe 17 martie în cazul Abukar v. Denmark a deciz acest lucru. Cazul implică un migrant somalez care a intrat în Danemarca la 8 ani și până la 37 de ani a comis 24 de infracțiuni. A fost condamnat de 24 de ori pentru droguri, violență, furt. Pe 1 mai 2024, Curtea Supremă din Danemarca i-a respins ultimul recurs, iar Danemarca urma să-l deporteze, cu interdicție de reintrare pe 12 ani. Migrantul a atacat decizia la CEDO, unde a câștigat, CEDO afirmând că migrantul nu poate fi deportat atâta timp cât Danemarca nu îi garantează acum, în 2025, că după 12 ani va fi reprimit în Danemarca.
Reactiile suveranistilor
Fără sens. Danemarca remarcă, după decizia CEDO: „this ruling raises grave and serious questions ... in particular regarding the state’s sovereign right to control the entry, residence and deportation of non-nationals / decizia ridică întrebări serioase și grave ... în primul rând dreptul suveran al unei țări de a controla intrarea, șederea și deportarea străinilor...”
Într-un recent post, Gregor Puppinck, Directorul ECLJ din Strasbourg, remarca și el consecința principală a acestui caz: „The ECHR now prohibits all European countries from permanently expelling anyone from European soil, even the worst criminals / CEDO interzice tuturor țărilor europene să expulzeze permanent pe oricine din Europa, chiar și pe cei mai răi criminali”. [Link: http://media.aclj.org/pdf/ECLJ-Observations-ecrites-Abukar-c.-Danemark-no-24837.24-janvier-2025.pdf?utm_source=brevo&utm_campaign=The%20Right%20to%20Return%20of%20Deported%20Foreigners&utm_medium=email]
Între timp, dincolo de ocean, intrările ilegale în America s-au redus drastic, de la 200.000 pe lună sub Administrația Biden, la un număr nesemnificativ acum. Pe 28 martie, de exemplu, au fost arestate 254 de persoane care încercau să intre în America ilegal, în comparație cu 4.229 pe 28 martie 2024. [Link: https://www.foxnews.com/.../migrant-border-encounters...] Efectiv, am putea spune că migrarea ilegală în America a încetat. Bruxellesul a ales să ucidă acest continent și să-l dea, pe el și viitorul copiilor noștri, unor străini. Iar CEDO, cel mai ilegitim tribunal din Europa, dovedește a fi un aliat docil și fidel al acestei politici ilegale de transfer și un inamic furibund al nostru.
Progresismul politizează statul de drept
Ca si cind asta nu ar fi destul, iata ca tribunalele progresiste din Europa continua si ele destramarea suveranitatii cetatenilor si a democratiei. România a spart gheața, iar acum urmează Franța. În decembrie, CCR a politizat statul de drept anulând alegerile prezidențiale, cimentând politizarea lună trecută, când a interzis unor candidați la prezidențiale să candideze.
Comisia de la Veneția și-a exprimat dezacordul, dar degeaba. Iată că Franța a apucat-o în aceeași direcție. Pe 24 martie, un tribunal a politizat statul de drept în Franța prin interdicția impusă lui Le Pen să candideze la funcții politice în următorii 4 ani. În consecință, ea nu mai poate candida la prezidențiale în 2027. Ea, împreună cu alții, au fost găsiți vinovați de deturnare de fonduri. [Link: https://www.nbcnews.com/.../france-le-pen-marine-guilty...]
Nu luam apărarea lui Le Pen, a cărei mișcare politică e cea mai mare și influentă în Franța, pe moment. Luam apărarea principiului statului de drept care a fost încălcat grosolan atât în România, cât și în Franța. Politizarea a fost făcută de progresiști, în timp ce forțele tradiționale și conservatoare au apărat și încearcă să apere cu înverșunare varianta clasică a statului de drept – varianta apolitică.
Principiul statului de drept e vechi, de sute de ani. Nu e un principiu trivial, ci o axă fundamentală a democrației care dacă se rupe, întregul eșafod democratic se prăbușește.
Dar, după cum am observat în România și Germania, iar acum în Franța, partidele „frecventabile” (a se citi „progresiste”) recurg la metode neconstituționale pentru a interzice partidelor de dreapta să participe la guvernare. Tribunalele din România și Franța au aplicat principiul „scopul scuză mijloacele”, scopul fiind eliminarea „extremiștilor” din alegeri și, în consecință, a unui segment mare al populației din procesul democratic și electoral. Asta este inadmisibil.
Este un fenomen nou, aproape fără precedent în lumea democrației. E greu de înțeles cum un drept constituțional (dreptul de a candida) poate fi confiscat de tribunale. Dincolo de Atlantic, tribunalele au adoptat o atitudine opusă: sanctitatea statului de drept și a drepturilor constituționale nu permit tribunalelor sau politicienilor să interzică persoanelor „indezirabile” sau întemnițate să candideze. Nu este tocmai neobișnuit, de exemplu, ca în Statele Unite să candideze în alegeri persoane întemnițate și chiar să câștige.
Un exemplu este candidatul Partidului Socialist din Statele Unite la președinția SUA, Eugene Debs, din 1920. Chiar dacă Debs nu a câștigat, a primit 914.000 de voturi. Nu a făcut campanie electorală, fiind în închisoare pentru 10 ani, pentru atentat la securitatea statului. [Link: https://www.brandeis.edu/.../eugene-debs-tom-doherty.html]
Ne așteptam ca în ultimii 105 de ani respectul față de democrație și stat de drept să fie mai răspândit, dar se pare că nu este. Ironic, Debs, reprezentantul „progresismului marxist” din vremea lui, a putut candida – din temniță, fără a fi împiedicat sau declarat persona non-grata de majoritatea conservatoare.
Trump a fost supus acelorași atacuri. State progresiste precum New Hampshire și Colorado i-au interzis candidatura, dar Tribunalul Suprem SUA le-a respins. Acum un an, Anne Barrett, judecător în Tribunalul Suprem, și creștină practicantă, scria, în privința aceasta: „The Court has settled a politically charged issue in this volatile season of a Presidential election / Tribunalul a rezolvat o problemă politică în acest sezon al alegerilor prezidențiale”. Poate acum înțelegem și mai bine remarca lui JD Vance, făcută la Munich în februarie, că „the enemy within is Europe’s most dangerous enemy / inamicul din interiorul Europei este cel mai mare inamic al ei”.
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
APRECIERI SI RUGAMINTE
Apreciem faptul ca repostati materialele noastre. Va multumim si va rugam sa continuati sa o faceti. Fiti amabili, insa, si identificati AFR (Alianta Familiilor din Romaia) ca autor al materialelor. Va multumim!
JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!
Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
Alianta Familiilor din Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu