EDITORIALUL PRIMĂVERII (cu adăugiri)

SĂ SPUNEM LUCRURILOR PE NUME... 

De ce ilustrului literat Mihai EMINESCU nu i-a acordat nimeni nici măcar o mențiune fadă pentru inestimabila sa operă, chiar dacă a fost considerat cel mai mare poet și ziarist la vremea sa din țară? Nu mă refer la titlurile și aprecierile acordate acestuia după moarte. E simplu de răspuns. Pentru că nu a ”cântat în strună” cum a dorit partidul de atunci, care a dus țara de râpă.

Dar celui mai mare povestitor român, din secolul al XIX lea, Ion CREANGĂ, de ce nu i-a acordat cineva măcar o diplomă simplă pentru creațiile sale? Aici vă las pe dumneavoastră stimați prieteni să răspundeți.

Dar scriitorului Petre ISPIRESCU, care a fost considerat  cel mai mare creator de basme, povești, povestiri si alte scrieri, despre care au auzit nu doar copiii din România, ci și adulții, de ce nu a primit niciodată nicio distincție (premiu, diplomă sau mențiune) în timpul vieții? Vă spun părerea mea. Pentru că nu a avut nici măcar 8 clase.

       Dar celui care a fost considerat la vremea sa unul dintre cei mai mari scriitori români din Europa, Panait ISTRATI, după a cărui romane s-au făcut filme care au umplut cinematografele vremii, de ce nu a primit niciodată nici măcar o mențiune? Vă spun eu părerea mea. Pentru că nu a avut mai mult de 8 clase și a practicat meserii modeste.

      Dar celui care a fost considerat a fi cel mai mare poet în viață din România, la vremea sa după Tudor ARGHEZI, marelui poet Nicolae LABIȘ, care a scris pe lângă cele peste 100 poezii remarcabile capodopera literaturii române ”Moartea căprioarei”, nu i s-a acordat niciodată nici măcar o mențiune? Răspund și aici după părerea mea, apoi puteți dumneavoastră răspunde ce doriți. Nu i s-a acordat nimic, nici măcar o distincție deoarece pe lângă poeziile sale a spus adevărul despre regimul politic devastator din vremea aceea, fapt care nu a plăcut autorităților, astfel au uneltit unii politicieni asupra sa spre ai grăbi sfârșitul.

După toate acestea, câți scriitori buni și foarte buni nu au fost remarcați, ba chiar au fost boicotați și s-a uneltit împotriva lor pentru ”principiile” menționate mai sus, spre a fi marginalizați cum au pățit marii scriitori amintiți mai sus. Vă spun eu: foarte mulți, poate de ordinul sutelor, dintre care mulți viețuiesc exact în orașul sau satul în care dumneavoastră vă desfășurați activitatea de zi cu zi. Nu doar marginalizați, ci chiar defăimați și umiliți pentru alte principii care nu au nicio legătură cu creația lor.

Plus de asta, și pe vremea marilor scriitori menționați mai sus au existat instituții culturale care ar fi putut atribui distincții marilor scriitori menționați în articol, însă regimul politic a interzis afirmarea acestora, după ce au criticat regimul dictatorial care a dus țara de râpă. Acum se dau distincții (premii, diplome mențiuni etc) începând de pe o scară de bloc până într-o instituție de rang înalt, tuturor indiferent de care ce scrie, chiar să aibă versificări de trei nuiele, fără cele mai firave licăriri poetice, fie doar relatări chioare, evident în 99% din cazuri pe cunoștințe, dacă "tac" precum porcul în cucuruz, adică dacă nu se leagă de nimeni, indiferent ce legi, ce sistem politic sau economic au pus mâna pe frâiele țării. Evident că azi scriitorii care critică regimul politic nu mai sunt reținuți ca înainte de '89, însă sunt marginalizați, chiar boicotați și excluși de a nu fi nici măcar propuși la o anumită distincție, sau de a fi incluși în cercuri culturale înalte. Plus de asta a existat și atunci ca și acum ”modalitatea” iscată din invidie și aroganță, că de ce să luăm în seamă un scriitor chiar dacă este bun sau foarte bun, dacă este ”doar” plutonier , nu ofițer superior, sau dacă este doar un ”funcționăraș” de duzină, ori lucrător fără funcție, nu profesor, nu inginer, nu medic sau funcționar pus să conducă o instituție importantă într-un anumit domeniu, sau dacă nu este în gașca unora. Când spun gașcă mă refer la o grupare restrânsă de persoane, nu la o formațiune culturală constituită oficial. Atunci, pe vremea scriitorilor menționați, la fel ca și acum, nu ai putut fi evidențiat decât după cum mi-a spus personal unul dintre cei mai mari scriitori români din Europa, citez ”Distincțiile, aprecierile sau băgările în seamă de orice fel nu se acordă de pomană. Chiar și un ”bravo” sau un bătut pe umăr nu se acordă fără percepția rangurilor, funcțiilor, conjuncturilor bazate pe diverse principii sau interese de diverse feluri”.

 Vasile Dan Marchiș

poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene