Sfârșitul anilor '80. Mă călăuzeam după proverbul „Omul cât trăiește învață” și ziceam că o să mă scoată din facultate legea pensiilor. Așa că eram student.
Aveam de mers în Alba Iulia într-un weekend. Nu mai contează motivul. Putea fi un spectacol, un chef cu prietenii sau, așa cum se petrecea de obicei, și una și alta. Le-am spus colegilor de facultate (nu la cursuri, fiți liniștiți!) că plec și niște colege mi-au zis că au aflat că în Alba Iulia se găsesc în magazine spray-uri Bac și 8x4. Pentru cei care au deschis mai târziu ochii, era o perioadă în care săpunurile și deodorantele erau o raritate, erau produse cu care (alături de țigările Kent și cafea) rezolvai orice. Nu știu cum se face că eram într-una din cele 360 de zile din an în care nu aveam bani, așa că mi-au dat și bani pentru spray-uri. Și transport!
Ce-am făcut, ce n-am făcut prin Alba Iulia dar la întoarcere aveam un rucsac plin cu spray-uri. Am plecat duminică seara din Alba Iulia și în Simeria am urcat, luni dimineața, într-un personal cu care mai mersesem și altădată în Petroșani. Numai că, pe orar, lângă programul acelui tren era o steluță și, așa cum e scris de obicei la steluțe, jos de tot era scris că trenul ăla circulă luni dimineața numai până în Baru Mare, o comună de pe traseu.
Rămași în Baru Mare, călătorii care au luat țeapă s-au împrăștiat care încotro. Unii au ieșit pe șosea, la ocazie, alții ne-am luat după spusele unui Sulică Frânaru de prin gară care ne-a spus că este un mărfar care a venit cu cărbuni și pleacă gol spre Petroșani. Hop ]n el și, ținându-ne de ce puteam, am plecat spre Petroșani. Unii au coborât pe traseu, unde a mai oprit trenul, alții au sărit când a încetinit, alții am mers până în gara Petroșani. Coborâți din mărfar, cei care călătoriseră cu mărfarul au plecat care încotro.
Am coborât și eu, m-am dus la cișmea să mă spăl pe mâini de cărbune și am auzit o voce: „Și ăsta a fost!”. Lângă mine a apărut apoi un milițian care m-a luat și m-a dus în sediul Miliției Transporturi Feroviare. Acolo mi-au ținut o prelegere cum că nu am voie să călătoresc decât cu trenuri destinate transportului de persoane și, când m-am luat cu ei la discuție și le-am spus că am ajuns pe mărfar din cauza unei steluțe, mi-au cerut să golesc rucsacul. Le-au lucit ochii când au văsut spray-urile și concluzia a fost clară: ”Aha, marfă de contrabandă, se confiscă!”. Le-am explicat că au fost cumpărate din magazin, pentru colege, dar ei se gândeau doar ce bune ar fi spray-urile alea în baia lor. Le-am zis atunci că multe dintre deodorante erau pentru o colegă, le-am zis numele, care era fiica comandantului miliției. Le-am zis să-l sune pe taică-său și să îl întrebe dacă mai ia spray-urile alea, că eu nu mai am cum să-i dau banii înapoi. Au mers în camera alăturată, au povestit ce au povestit și mi-au spus apoi că și-au dat seama că spray-urile nu sunt de contrabandă, că sunt mărfuri din comerțul socialist, că e bine să le duc colegelor mele dar... nu e bine să călătoresc cu mărfarul. Și mi-au dat amendă. Probabil valoarea maximă, ca să se răzbune că nu au avut spray-uri în baie.
Amenda aia am plătit-o, așa că am ajuns în istorie ca fiind una dintre puținele persoane amendate... pe mărfar!
Ioan BUDA TZETZU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu