Cine te-a făcut primar?

Pe cel mai slab om gospodar

L-am făcut, mai ieri, primar;

Când șefia i s-a urcat la cap,

A uitat de cei ce l-am votat.

Ieri ne vorbea cu glas smerit,

Cu promisiuni ne-a amețit,

Dar când pe scaun s-a urcat,

De cei ce l-am ales a și uitat.

Spunea că va fi bun gospodar,

Că pentru oameni va fi un dar,

Iar azi, când omul îi vorbește,

Privește-n sus și se fălește.

Când n-avea funcție, ne știa,

La fiecare ușă ne bătea;

Acum, cu rangul cocoțat,

Nici „bună ziua” n-a mai dat.

Puterea nu te face mare,

Nici funcția nu-ți dă onoare,

Că omul este prețuit

Prin ce-a făcut, nu ce-a mințit.

Să nu crezi că scaunul rămâne,

Când lumea te va cunoaște bine;

Că timpul trece neiertător

Și lasă urme-n suflet, tuturor.

Și când mandatul va apune,

Când nu mai ai puteri în lume,

Atunci vei înțelege, poate,

Că omul simplu ține minte toate.

Iovu Martin, 03.09.2026