marți, 21 iulie 2026
duminică, 20 iulie 2025
La mulți ani, Nelu Danci!
sâmbătă, 5 noiembrie 2022
Portret literar: NELU DANCI
Născut la data de 21 iulie 1952, Plopiș – Maramureș;
·
MEMBRU în LIGA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
– filiala Cluj-Napoca;
ACTIVITATE
LITERARĂ:
·
Anul
2019:
– POEZII DIN FISCULAȘ, Editura Contraste Culturale,
Giurgiu, în cooperare cu alți doi autori;
– POEZII POPULARE, Editura Armonii Culturale,
Adjud-Vrancea, (volum personal);
– TIMP ȘI ROUĂ. DIALOGURI LITERARE. (poezie
populară, catrene, urări), Editura Armonii Culturale, Adjud;
– PAS DE FEMEIE PRIN ROUĂ ȘI LACRIMĂ, (versuri),
Editura Armonii Culturale, Adjud;
·
Anul
2020:
– coordonează ANTOLOGIA DE POEZIE ȘI PROZĂ
OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!, împreună cu
prof. GELU DRAGOȘ și VASILE BELE, 10 volume.
APARIȚII
ÎN ANTOLOGII COLECTIVE:
– PARADISUL IUBIRII, Colecția Antologica, Editura
ECREATOR, Baia Mare, coord. I. R. ROȘIIANU;
– METAMORFOZĂ. ANTOLOGIE LIRICĂ, vol. 10, Editura
ANAMAROL, București, coord. Rodica Elena LUPU;
-ANTOLOGIA „CONDEIERI DE SECOL XXI – TRIUMFUL
TIMPULUI PRIN SCRIS”, STARPRESS 2020, Editura Olimpias, Galați, coord. Ligya
DIACONESCU;
– ANTOLOGIA „ROMÂNIA, ȚARA MEA DE GLORII! ROMÂNIA,
ȚARA MEA DE DOR!”, STRAPRESS, 2020, Editura Olimpias, coord. Ligya DIACONESCU;
– ANTOLOGIA DE POEZIE ȘI PROZĂ – ÎN CURTEA DOMNULUI,
coord. Mariana MOGA;
– METAMORFOZĂ. Antologie lirică – vol. 12, Editura
ANAMAROL, București, 2020, editor, prefață și coordonare Rodica Elena LUPU;
– METAMORFOZĂ. Antologie lirică, vol. 13, Editura
ANAMAROL, București, 2020, editor, prefață și coordonare Rodica Elena LUPU;
·
Publică
poezie populară în:
– revista CONTRASTE CULTURALE, Giurgiu;
– revista MOLDOVA LITERARĂ, Iași;
– revista IZVOARE CODRENE ȘI CHIORENE, Baia Mare;
– revista ARMONII CULTURALE, Adjud;
– blogul MOARA LUI GELU;
– revista BIBLIOTHECA SEPTENTRIONALIS a Bibliotecii
Județene „Petre Dulfu” Baia Mare;
– facebook – Nelu Danci;
– revista MĂRTURII MARAMUREȘENE, Ulmeni;
ÎN
CURS DE APARIȚIE:
– SUNT TRECĂTOR PRIN MINE, (versuri populare,
dialoguri lirice);
„Nu am irosit timpul, ci mereu l-am privit ca dar de
la Dumnezeu. Dacă nu am avut altceva ce face, am scris… modest, simplu, fără
pretenții de poet, fără pretenții în ceea ce privește regulile gramaticale…
doar pentru că modestia îmi e o calitate. Am scris, simplu și modest, despre
sat, biserică, preot, vecini, neamuri, despre oameni ce-au fost, despre oameni
ce sunt, despre locuri pe unde am trecut… pentru că așa am simțit.
Am început să scriu despre sat și despre viața din
interiorul acestuia. Întâi despre biserica noastră strămoșească și despre
preoții care s-au perindat prin sat de-a lungul timpului, dăruindu-le câte o
strofă, uneori, câte o poezioară, alteori. Lucruri simple, punctuale, actuale
nimic complicat, în concordanță cu viața tradițională a satului românesc. Așa
am simțit că trebuie să fac, și asta am făcut, repet, la început, totul fiind
luat în râs, nimic în serios, în glumă sau șagă”.
Am scris despre marile iubiri din viața satului –
împărtășite sau neîmpărtășite, împlinite sau neîmplinite – știind cum era
viața, traiul și lumea „mai de demult!”. Deja sunt legende căsătoriile de
interes, sau sintagma „dacă ți-o plăcut, amu taci și rabdă!”, așa cum tot
legendă au ajuns și soacrele cele acre și amare care își persecutau nurorile –
tinere, neștiute, neînvățate. Am scris despre cum aș vrea să fim ca oameni,
unii în fața altora – săritori, omenoși, niciodată urâcioși. Am scris despre
verdele pădurii, despre apele izvoarelor din zonă, unde te opreai, gustai și-ți
potoleai setea din suflet, și-apoi plecai mai departe gândindu-te…
amintindu-ți… ba câte un sărut, ba câte un „fost drăguț”, pentru care relația
„nu a fost să fie”. În general, satul a avut legile lui nescrise, alături de
cele scrise, evident. Erau oameni care trăiau simplu și modest și le era totul
îndeajuns. Erau oameni cu credință și cu frica lui Dumnezeu, azi, Doamne, să mă
ierți… ce lume o fi asta?
Am scris despre sat, despre oamenii din el, despre
jocurile din sărbători, despre fârtați și frații de cruce – obiceiuri gata
uitate. Păcat! Mare păcat, dar asta este lumea în care trăim. Nu vă așteptați
la cine știe ce minunății de lucruri, nici vorbă. Veți găsi poeziile simple
(așa ca mine, repet), dar fiecare având o bază, o rădăcină în pornirea ei.
Locuind toată viața în sat, la „țară”, cum se spune, având o vârstă, (sunt un
pensionar, care îmi doresc să am doar sănătate, eu și toată familia mea),
consider că sunt un OM împlinit, trecut „mai mult încolo decât încoace”, dar vă
rog să-mi înțelegeți pasiunea pentru poezii și pentru scris.
Am scris despre oameni și locuri pe unde am trecut,
locuri prin care nu am mai fost și mi-aș dori să mai trec, oameni care și-au
pus amprenta asupra devenirii mele, asupra mea. Am simțit că asta trebuie să
fac și așa am făcut, în felul meu, deși fiecare poate să facă. Am scris cu mult
drag despre neamurile – surori, verișori, unchi (unchiu Găvrilă din deal),
despre prieteni și prietene, oameni cu care într-un anumit punct al vieții am
luat contact, am râs împreună, ne leagă ceva, cel puțin… o amintire. Am scris
despre locuri – Ciocotiș, Trestia, Chiuzbaia, Lucăcești – locuri pe unde am
fost, unde am copilărit (Trestia), care nu au cum să fie uitate. Și așa va fi,
le voi duce cu mine… deși ele vor rămâne aici. Am venit de ginere în Plopiș –
sat care a dat multe personalități puternice – oameni învățați, care nu și-au
uitat rădăcina – preoți, stareți de mănăstire, episcopi, profesori și mulți
intelectuali în diverse funcții. M-am bucurat pentru ei, știind că sunt de-al
lor, și ei sunt ai noștri, iar fiecare revedere, a fost un prilej de mare
bucurie.
Am scris despre vremea marilor iubiri, care nu ai
cum să le uiți, după cât au fost de frumoase, de sincere, de naive, de curate,
gândindu-mă, într-o formă sau alta, și la lumea ce-o trăim azi, cu toții. Nu
vezi iubiri sincere. Televizorul ne intoxică… nu auzi decât despre minuni și
oameni necăjiți, supărați, abandonați… Aș vrea ca acest volum să ne unească și
să fim mândri că suntem neamuri, prieteni, oameni, vecini, colegi… unii cu
alții. Le mulțumesc celor care au avut încredere în mine, și mi-au dat sprijin.
Le mulțumesc celor din familia mea pentru susținerea lor și încrederea ce-o au
în mine. MULȚUMESC SOȚIEI, COPIILOR ȘI NEPOȚILOR, și-i asigur de toată iubirea
și dragostea mea.
NELU
DANCI
Plopiș
– Maramureș
duminică, 26 iunie 2022
Poetul Nelu Danci la borna 70!
Multă lume m-a întrebat de ce poetul popular Nelu Danci din Plopiș își serbează ziua de naștere în avans, ziua lui fiind pe 21 iulie, iar răspunsul este destul de simplu: dorea (și dorința i s-a împlinit) ca la această importantă zi, când schimbă prefixul la 7 să îi fie alături ÎNTREAGA familie, fiica cea mică Ionela și drăgălașul de nepoțel plecând în străinătate săptămâna viitoare! Lămurind și acestea să spunem că alături i-a fost (ca de fiecare dată) soția Rodica, cele două fiice Ionela și Magdalena, nepoțeii Bogdan, Cosmin și Gabriel, ginerii, cuscri din Valea Chioarului, surorile, verișorii din Rușor, vecinii și confrații între ale scrisului: Vasile Bele din Chiuzbaia, Grigoraș Ciocan din Sălnița, Pintea Augustin Ștefan din Măgureni și subsemnatul.
Momentul emoționant a fost atunci când sărbătoritul Nelu
Danci a fost felicitat de către ASCIOR România și i-a fost înmânat de către
reprezentantul ASCIOR Baia Mare, poetul Vasile Bele, BREVETUL de POET POPULAR
AUTENTIC, dovadă că Poetul din Plopiș, prin ceea ce scrie, prin mesaj, simplitatea și autenticitatea versurilor
ne duce cu gândul la bogatul folclor românesc dar și la poeți precum Vasile
Alecsandri ori Alecu Russo.
Mă bucur sincer de prietenia fârtatului Nelu Danci care mă onorează și la o aniversare atât de frumoasă nu pot decât să-i urez mulți ani cu
sănătate și bucurii zilnice, să aibă în continuare dragoste pentru limba
strămoșească și alte succese pe tărâm literar!
La final, vă propun poezia ”Cer cu stele” a lui Nelu
Danci:
Afară
noaptea s-a lăsat
Dar
ceru este înstelat,
Câmpul,
e plin de floricele
Și
grădina mândrii mele .
Nu
le pot pierde din priviri
Nu
știi pe care să le admiri,
Noaptea
să admiri, stelele
S-au
ziua cu drag, florile.
Și
uite stau privesc așa
Cum
mai cade câte o stea,
Că
legenda așa spune
Un
suflet pleacă din lume.
Dar
tot stau și mă gândesc
Flori
mândre eu să privesc,
De
o floare se ofilește
Tot
trandafiru iar înflorește.
Că
oricum viața trece
Și
de numai te-ai petrece,
Așa
mai privesc câte o stea
Flori
mândre-n grădina mea.
Și
cu gândul mai înainte
Mai
gândesc la cele sfinte,
Și
mai fac și rugăciuni
Cât
trăiesc, să am ani buni.
LA
MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI, NELU DANCI!
Gelu DRAGOȘ, U.Z.P.R.
Foto: GDL





.jpg)


























