AM FOST DUS ÎN MĂNĂȘTIUR
(autor NELU DANCI)
Am fost dus în Mănăștiur,
Să-I cumpăr, la babă, ciur,
Dar nimic nu am găsit,
Vin acasă necăjit.
Că baba e de-minune,
Fără ciur trage pe mine
Și baba e blăstămată,
Nu știe că are fată.
Mă pune pe mine să cern,
Pe fată să facă ghem,
Eu să cern grâu și secară,
Fata nu iese afară.
O ține numai în casă,
Să dapene și să țeasă.
Eu pe afară cernând,
Cu fetița ei în gând.
Și așa măi oameni buni,
Ce vă spun nu sunt minciuni,
Vă spun ce pății cu baba
Și cum stă, cu fata, treaba.
HIPNOZĂ
(autor NELU DANCI)
Fost-am eu hipnotizat,
De o doamnă din alt sat,
Care era singurea
Și frică avea noaptea.
De întunericul lăsat,
Noaptea peste al ei sat,
M-a hipnotizat pe mine,
A știut că nu mi-e bine.
Și că nu pot ca să uit,
De al ei frumos sărut
Și de mângâieri cu drag,
Ce mi
le dădea pe prag.
Nici acuma nu mi-e bine,
Cum m-a bolunzât pe mine,
De nu am odihnă-n pat,
Ori sunt treaz, ori sunt culcat.
Așa mândră deocheată,
Ce m-o hipnotizat, odată,
Orișiunde poposești,
Ca și dânsa nu găsești.
Eu vă spun, e de-omenie,
Dar de unde nu se știe,
Știe doar inima mea,
Nu îți spun la dumneata.
FOST-AM,
EU, PE ARĂTURĂ
(autor NELU DANCI)
Fost-am, eu, pe arătură,
Până la mândra la șură,
Să mă uit de e culcată,
Sau e singură, îngândurată.
Că de-acuma ploaie vine
Și nu poate orișicine,
Ca să îi grape ogorul,
Doar bădița cu tractorul.
Ca să poată semăna,
Dorul și cu dragostea,
Doar de cel cu scule bune,
De unul așa ca mine.
Care ară zi și noapte,
Cu tractorul, măi fărtate
Și, de cumva, mai rămâne,
Merg în ziua care vine.
Și muncesc ca și nebunul,
Dar îmi mai trebuie unul,
Nu vrei să vii, tu, fărtate,
Să muncim până se poate?
Să gătăm de semănat,
Bineînțeles, la grăpat,
La mândruța cea frumoasă,
Ce e singură acasă!
(autor NELU DANCI)
Am fost plecat la Săcele,
Eu și cu Vasile Bele,
La Săcele, la Brașov,
Unde locuia un grof.
Acum e modernizat,
Mureșenii au lucrat
Și au construit han mare,
Restaurant fain, măi frățioare.
Unde numai oameni învățați,
Profesori, ofițeri și avocați,
S-au prezentat cu poezie,
La concurs, ca să se știe.
La concursul național,
În portul tradițional,
Unde doamna Florentina,
Mireasă a fost, bat-o vina!
Iară Trandafir Sîmpetru
Și cu Vasile Bele, poetu',
Au făcut spectacol mare,
Pentru doamnele, scriitoare.
Care, diplome-au primit
Și medalii, după merit.
Eu le mulțumesc frumos,
Întâlnirea a fost, cu folos.
Dar și eu cu al meu fărtat,
Am primit ce-am meritat!
Nu că, acum, ne-am lăuda,
Am primit, medalia și diploma.
AZI, ÎN ROUA DIMINEȚII
(autor NELU DANCI)
Azi, în roua dimineții,
Mă spălai bine pe față,
Mă gândii la firul vieții,
La ce mi-e mai drag în viață.
M-am gândit doar la frumos,
La clipele petrecute,
Cu omul ce-i drăgăstos,
Care nu pot să se uite.
Că eu am îmbătrânit,
Gânduri încă mă mai bat,
Nu m-am lăsat de iubit,
Când sunt singurel în pat.
Iubesc portul, iubesc cântul,
Care se aude în zare,
Până mai călcăm pământul,
De cine e cântat oare?
De o mândră copiliță,
Ce e dusă la pădure
Și umblă vara desculță,
După fragi și după mure.
Și uite așa, dragostea este
Pentru omul cel bătrân,
E chiar ca și în poveste,
Când lucram vara la fân.
PE COLINE
(autor NELU DANCI)
Pe colinele abrupte,
Umblă mândra în bermude,
Desculță batu-o-ar vina,
Nicicum nu-i găsești pricina!
Căci timpul este frumos,
Pentru omul drăgăstos,
Dar și pentru mândra mea,
Care umblă singurea.
Că de-o lună și mai bine,
Nu a venit pe la mine,
Nu știu, o fi supărată
Ori cumva o fi plecată?
Plecată în al ei sat,
Unde ea s-a botezat?
De un popă de ispravă
Ce cunună și botează.
Face doar ce se cuvine,
Pentru mine, pentru tine
Pentru oameni credincioși,
Nu fățarnici, mincinoși.
MER(G)E-OI ȘI M-OI CULCA
(autor NELU DANCI)
Mer(g)e-oi și m-oi culca,
În pat cu băbuța mea,
Că amu de vreo trei zile,
Fost-am dus pe ominie.
La Brașov, chiar în Săcele,
Unde-s doamne frumușele,
Poetese, scriitoare,
Frumoase, care de care.
Din Moldova, din Regat
Și din frumosul Banat,
Dar nici noi din Maramu'
Nu ne mai lăsăm, de-amu.
Că am horincă de prune,
Când o beau în cap se pune,
De bei un pahar de vin,
Minten mergi mai câtilin.
Dar de bem și câte-o bere,
Nu-ți mai vine a mai mer(g)e,
Numai acasă cu mult dor.
La nevastă-ncetișor.
Eu mai multe nu vă spun,
Că vede băbuț-acum,
Care e nevasta mea,
Harnică și frumușea,
Țucu-i ochii și gură,
Tare mi-o fost dor de ea!
LA CE MĂ GÂNDESC ACUM?
(întrebare ,,feisbucistă - autor NELU DANCI)
La ce mă gândesc acum?
La Teodora drept vă spun,
Că-i frumoasă și-i școlită,
De toți prietenii iubită.
Cântă, face poezie,
După cum prietenii știe,
Ca și ea mai rar găsești,
Numai doar de poposești.
Unde ea acum lucrează
Și multă lume distrează,
Prințesă-i numită ea,
De mine, de dumneata.
Dar și de al ei iubit,
Cântăreț, bărbat școlit,
Dar nimeni nu-l poate avea,
Doar draga noastră, Teodora.
Eu mai multe nu vă zic,
Vă gândiți că nu-i nimic,
De aflați cine-i iubitul,
Sau rămâneți doar cu gândul.
DĂ-MI, DOAMNE
(autor NELU DANCI)
Dă-mi, Doamne, doar sănătate,
Cât trăiesc pe acest pământ,
Pe restul, le fac pe toate,
Până n-ajung în mormânt.
Sănătate și putere,
Doamne, dacă Tu ne dai,
Lucrăm orice cu plăcere
Și nu facem niciun bai
.
Facem totul cu mult drag,
Mulțumindu-ți ție, Doamne,
Pe acest frumos meleag,
Acuma, frumoasei toamne.
Tu, faci vremea cea mai bună,
Pentru a putea muncii,
Bunici, copii împreună,
Să avem din ce trăii.
Noi trebuie să-ți mulțumim,
Pentru tot ce ne oferi,
Din inimă să te slăvim,
Pentru astăzi, mâine, ieri.
VALENTINA E DE VINĂ
(autor Nelu Danci)
Valentina e de vină,
Îmbrăcată cum e ea,
Zi ori noapte, e divină,
Nu găsești alta așa.
Atenție la fustiță,
Ce croială are ea,
Tot mai sus în poeniță,
De nu-ți vine a pleca.
Numai până la izvor,
Unde apa este rece,
Arzând de drag și de dor
Și acolo vei petrece.
Numai tu cu Valentina,
Ce frumoasă este ea!
Pân-pe cer răsare luna,
Nu îți vine a pleca.
Și uite-așa îndrăgostit,
De rochița cea frumoasă,
Dar și un pic obosit,
Nu-ți vine să mergi acasă.
Rochița și Valentina,
Ele două, împreună,
Frumoase sunt, bată-le vina,
De nu le uiți nicio lună.
S-A RUPT OIȘTEA LA CĂRUȚĂ
(autor NELU DANCI)
S-a rupt oiștea la căruță,
Tot umblând din sat în sat,
Pe la draga mea mândruță,
Când trecui peste un hat.
A fost noapte și înnorat,
Lumină n-aveam de fel,
Calul s-a cam speriat,
Cum era obosit și el.
Și mergea încet pe drum,
Tot așa cum mergeam eu.
Când un zgomot ca de tun
Se-auzi din fogădău.
Și atunci dând într-o groapă,
Mi s-a fărâmat căruța.
Dar s-a mai spart și o roată
Și n-am ajuns la mândruța.
Și uite așa fără căruță,
Luai calul de zăbele,
Mergând încet pe uliță,
Eu cu gândurile mele.
M-am jurat pe calul blând,
Că altu nu voi mai merge.
Eu nu-mi stric un jurământ,
Mândra mea va înțelege.
CER SENIN ȘI PLIN DE STELE
(autor NELU DANCI)
Cer senin și plin de stele
Și o noapte ca de vis,
Sunt ochii mândruței mele,
Ce să pierd parcă-n abis.
Gânduri multe mă frământă,
Dacă eu nu pot să dorm,
Mă gândesc la a mea mândră,
Orice fac tot nu am somn.
Dar voi merge la potică,
Mâine, când s-a lumina.
Să-mi spună că n-am nimică,
Ori poate îmi dă ceva.
Și la noaptea care vine,
Poate o să dorm și eu.
Fără mândră, de mi-e bine,
Singur, în pătucul meu.
Gânduri eu să n-am șohan,
Mai bine un vis frumos,
Cerul ce în gând îl am,
Cu stele multe, luminos.
(autor Nelu Danci)
Am un prieten
bun, Ionel
De statură... mititel,
Dar cu soția la un loc,
La lucru-s pară și foc.
Și muncesc toți împreună,
Multă avere adună.
Și au case impunătoare,
Cum nu vezi la fiecare.
Ei strâng brânză, ei strâng caș,
Duc la domnii din oraș,
Mai bine zis în București,
Unde pe ei îi întâlnești.
Au o afacere curată,
Cu părinții laolaltă
Și mai merg și pe la nunți,
Cu copii lor cuminți.
Eu, le zic numai de bine,
Când se întâlnesc cu mine,
Să bem câte-un păhărel
Și să ne distrăm nițel.
PLOPIȘ - MARAMUREȘ, SEPTEMBRIE 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu